Noile boli la copii de care părinții trebuie să fie conștienți. Medic pediatru: „În ultimii ani s-au observat schimbări semnificative”
21 Februarie 2026
Tot mai mulți părinți observă că al lor copil merge la școală cu presiune, teamă de greșeală și frică de a fi judecat. În acest context, discuția despre educația emoțională devine importantă.
Luis Efraín Villa de León, pedagog și psiholog specializat în inteligență emoțională și educație, susține că școala trebuie să își asume clar rolul în formarea echilibrului interior al elevilor, notează hola.com.
„Un centru școlar responsabil emoțional este acela care vorbește despre emoții și le trăiește, integrându-le în cultura sa zilnică”, explică specialistul. El atrage atenția că nu este suficient ca școala să organizeze activități punctuale despre emoții. Școala trebuie să construiască un climat în care respectul și coerența devin reguli zilnice.
Educația emoțională în școli, mai mult decât un opțional
Mulți profesori spun că programa este încărcată și că nu mai există timp pentru alte discipline. Villa de León respinge ideea că trebuie ales între materie și echilibru emoțional.
„Nu este vorba despre a alege între conținut și bunăstare emoțională, ci despre a înțelege că unul îl potențează pe celălalt. Un elev dezechilibrat emoțional cu greu va învăța în profunzime”, spune expertul.
El insistă că schimbarea trebuie să pornească de la nivel instituțional: „Politicile educaționale ar trebui să recunoască oficial educația emoțională ca parte a curriculumului, nu ca un adaos opțional”.
În viziunea sa, profesorul trebuie să își extindă rolul: „Profesorul, fără a abandona sarcina de a preda, trebuie să migreze progresiv către un rol mai amplu: manager emoțional, mentor, facilitator al învățării și al dezvoltării umane”.
Interdependența, competența care se formează zilnic în clasă
Un concept central în abordarea sa este interdependența, adică abilitatea elevului de a colabora și de a construi relații sănătoase.
„Interdependența se consolidează în experiența cotidiană; nu este suficient să ceri un proiect în echipă, este necesar să însoțești procesul relațional care are loc în interiorul acelui grup”, potrivit psihologului.
„La final, poate evidenția ce dinamici au favorizat colaborarea, ce tensiuni au apărut și ce abilități mai pot fi dezvoltate. Astfel, o sarcină academică devine un spațiu de învățare emoțională”, adaugă el.
Anxietatea și depresia la copii, realități din școală
Specialistul respinge ideea că toți copiii sunt fericiți prin definiție: „Copiii trăiesc presiune, teamă de respingere, comparație constantă, conflicte familiale sau școlare și de multe ori nu știu cum să exprime acest lucru”.
El cere o schimbare clară de perspectivă: „Avem nevoie de școli în care elevii să se simtă văzuți, nu doar evaluați; ascultați, nu doar corectați”.
Poate educația emoțională să prevină bullyingul?
Fenomenul bullyingului nu apare din senin. El se dezvoltă într-un climat care tolerează umilirea și tăcerea.
„Da, o educație emoțională bine implementată poate contribui semnificativ la prevenirea bullyingului”, spune Luis Efraín Villa de León.
Villa de León explică faptul că elevii trebuie să învețe să își regleze emoțiile, să dezvolte empatie și să înțeleagă impactul comportamentului lor. „Când un elev înțelege impactul emoțional al acțiunilor sale, scade probabilitatea de a produce rău. Iar educația emoțională îi învață pe observatori să intervină în siguranță și să nu devină complici pasivi”.
Rolul familiei în educația emoțională a copilului
Școala nu poate lucra singură. Modelul începe acasă.
„Educația emoțională în casă nu constă în conversații lungi despre sentimente, ci în modul în care adulții își gestionează propriile emoții”, explică psihologul.
Al tău copil învață mai mult din ceea ce vede decât din ceea ce aude. Dacă tu îți recunoști greșelile și îți reglezi reacțiile, îi oferi un model concret.
„Educația emoțională în casă nu urmărește să crească copii perfecți, ci persoane capabile să se înțeleagă, să se autoregleze și să relaționeze cu respect”, mai spune León.
Diferența dintre copilărie și adolescență
Educația emoțională nu arată la fel la 6 ani și la 15 ani.
„În copilărie, accentul cade pe identificarea și denumirea emoțiilor. În adolescență, focusul se mută pe identitate, autonomie și luarea deciziilor”, spune psihologul.
Rolul adultului se transformă odată cu vârsta copilului: „În copilărie, adultul ghidează și conține direct. În adolescență, trebuie să devină un reper de încredere, capabil să dialogheze și să mențină limite fără a invada”.
Prin urmare, educația emoțională nu este un moft și nu este o modă. Este un instrument concret prin care tu îți ajuți copilul să învețe, să relaționeze și să își construiască identitatea într-un mod sănătos.
