Avertismentul unui psihiatru pediatru pentru părinți: „Ecranele nu pot fi o bonă!”

Tot mai mulți copii cresc conectați la dispozitive digitale încă din primii ani de viață. Pentru mulți părinți, telefonul sau tableta devin soluții rapide pentru liniștire, distragere sau gestionarea momentelor dificile.

Dr. Beatriz Martinez, medic psihiatru pentru copii și adolescenți, atrage atenția că modul în care introduci tehnologia în viața copilului tău contează decisiv pentru dezvoltarea lui emoțională și cognitivă.

Specialista, care este și mamă, a publicat volumul Manual de supraviețuire pentru părinți în era digitală, în care oferă repere clare pentru familiile care încearcă să înțeleagă și să gestioneze relația copiilor cu ecranele.

Problema nu este tehnologia, dar felul în care o folosești

„Mediul digital nu este neutru, dar nici nu este dăunător în sine. Face parte din contextul în care cresc astăzi copiii și adolescenții și, prin urmare, le influențează dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială.

În cabinet vedem că poate fi un instrument de învățare, conectare și exprimare, dar poate amplifica dificultăți deja existente atunci când este introdus prea devreme, fără limite sau fără ghidaj adult. Problema nu este existența mediului digital, ci modul și momentul în care acesta intră în viața copilului”, spune dr. Beatriz Martinez.

Ecranele calmează pe moment, dar pot slăbi reglarea emoțională

Impactul emoțional este unul dintre cele mai sensibile aspecte. 

Dr. Martínez explică: „Impactul emoțional este clar, mai ales în etapele vulnerabile ale dezvoltării. Ecranele pot regla starea de spirit pe termen scurt, calmează, distrag, amorțesc, dar dacă devin principala modalitate de reglare emoțională, copilul sau adolescentul învață mai puțin să tolereze disconfortul, frustrarea sau plictiseala.

În rețelele sociale există o expunere constantă la comparație, validare externă și conținut intens emoțional, ceea ce poate crește anxietatea, tristețea sau sentimentul de insuficiență, mai ales la adolescenți”.

Dacă al tău copil folosește telefonul de fiecare dată când este trist sau plictisit, el nu mai exersează răbdarea și gestionarea emoțiilor dificile.

Ce se întâmplă când lipsește supravegherea?

Mulți părinți cred că simpla interdicție rezolvă problema. Medicul subliniază însă rolul adultului prezent și implicat.

„Când nu există supraveghere adultă, copiii rămân singuri într-un mediu creat de adulți și algoritmi cu interese comerciale. Crește riscul de expunere la conținut nepotrivit, la mecanisme adictive sau la modele nesănătoase.

Familia reprezintă prima linie de protecție, dar nu poate fi singura. Statul are un rol esențial în reglementare, protecția minorilor, responsabilizarea platformelor și alfabetizarea digitală, la fel ca în alte domenii care influențează sănătatea copiilor”, spune psihiatrul.

Pentru tine, asta înseamnă să știi ce aplicații folosește copilul tău, cu cine comunică și ce vede zilnic.

Riscurile pe care nu le observi imediat

Pericolele nu apar doar sub forma conținutului violent sau explicit. Multe sunt subtile și se instalează treptat.

„Multe riscuri nu sunt evidente. Nu vorbim doar despre conținut extrem, ci despre fenomene subtile: normalizarea hiper-stimulării, dificultatea de a sta singur cu tine însuți, dependența de recompensă imediată sau impactul algoritmului, care le returnează tinerilor o versiune amplificată a propriului disconfort.

Mă îngrijorează și expunerea timpurie la modele nerealiste de corp, succes sau fericire, care influențează stima de sine înainte ca adulții să observe și pot deveni factori de risc pentru tulburările de comportament alimentar”, explică dr. Martinez.

Dacă observi că al tău copil își pierde rapid concentrarea sau devine iritat când nu primește stimulare constantă, merită să analizezi relația lui cu ecranele.

Atenția fragmentată și toleranța scăzută la frustrare

Specialiștii vorbesc tot mai des despre dificultăți de concentrare și răbdare. Dr. Martínez precizează:

„Nu există o relație cauzală simplă, dar există o asociere clară. Utilizarea intensă și precoce a mediilor digitale foarte stimulante poate interfera cu dezvoltarea atenției susținute, planificării sau toleranței la așteptare. Asta nu înseamnă că ecranele provoacă toate aceste probleme, dar le pot agrava sau le pot face mai vizibile, mai ales la copiii cu vulnerabilități”.

Cum poți corecta situația?

Chiar dacă dificultățile au apărut deja, intervenția este posibilă.

„Întotdeauna putem interveni. Reducerea supraexpunerii, stabilirea unor limite clare și coerente, revenirea la rutine de bază, somn, joc liber, activitate fizică, conversație, și repunerea adultului ca reper sunt pași esențiali. În unele cazuri este necesar sprijin profesional pentru reglare emoțională, atenție sau stimă de sine, dar schimbările din mediul familial și digital reprezintă o parte fundamentală a intervenției”, spune dr. Martínez.

Asta înseamnă să creezi în casa ta momente fără tehnologie și să fii tu model de echilibru.

Roluri pe care ecranul nu le poate prelua

Un mesaj ferm al specialistei vizează funcțiile pe care părinții le transferă adesea dispozitivelor.

„Ecranele nu trebuie să înlocuiască alinarea, prezența, ascultarea, jocul împreună sau învățarea emoțională. Nu pot fi bona, regulatorul emoțional sau înlocuitorul plictiselii creative.

Dezvoltarea emoțională se construiește în relație cu celălalt și acest proces nu poate fi delegat unui dispozitiv, indiferent cât de util este în alte contexte”, avertizează medicul.

Comportamentele adictive

Dr. Martínez clarifică și diferența dintre utilizare intensă și comportament problematic:

„Vorbim despre comportamente adictive atunci când utilizarea duce la pierderea controlului, afectează viața de zi cu zi, provoacă disconfort când este limitată și înlocuiește alte activități importante.

În aceste situații, nu este suficient să eliminăm ecranul, trebuie să înțelegem ce rol are, ce calmează, ce evită și ce înlocuiește. Intervenția trebuie să fie progresivă, însoțită și, uneori, multidisciplinară”, susține medicul.

Ce spune cercetarea

În final, medicul sintetizează reperele validate științific:

„Dovezile arată că sunt importante vârsta de început, durata utilizării, tipul de conținut și, mai ales, prezența adultului. Nu există rețete universale, dar există principii clare: cu cât copilul este mai mic, cu atât ecranele trebuie limitate mai mult, este nevoie de limite consecvente, coerență între adulți, exemplu personal și spații fără tehnologie.

A crește un copil în era digitală nu înseamnă doar a interzice, ci a educa, a însoți și a accepta că și adulții învață”.

CITEȘTE ȘI: 

Academia Americană de Pediatrie, noi recomandări cu privire la timpul petrecut de copii în fața ecranelor

„Școala nu poate înlocui educația de acasă”. Mesajul unui psihoterapeut către părinți

Pericolul ecranelor la copiii cu vârste între 1 și 4 ani. Radu Leca oferă 75 de soluții

Telefonul și copiii. Radu Leca: De ce rămâne „lipit de mână” chiar după ce școala a interzis accesul?