„Generația asta plătește, a venit factura și pentru un învățământ care a fost supus unor cutremure mult prea des, a unei instabilități enorme care a fost în sistemul de învățământ”, spune Lavinia Stan la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Declarația ei rezumă, de fapt, una dintre cele mai mari anxietăți ale părinților din România: sentimentul că școala copiilor lor a fost prinsă într-un experiment permanent.
CITEȘTE ȘI: Lavinia Stan: „Asta trebuie să fie ca meserie și repede, în toate școlile!” / VIDEO
26 de ani de școală, văzuți din interiorul unei familii
Pentru Lavinia Stan, discuția despre educație nu este una teoretică. De peste două decenii, viața ei de familie se intersectează constant cu sistemul educațional românesc.
„Am copii în școală din 2000. Măi, sunt 26 de ani de când eu tot am copii în școală. Și acum am fetiță în liceu. Mai mult sau mai puțin, lucrurile nu se schimbă. Lucrurile alea importante nu se schimbă. Eu văd. Copiii învață mai mult sau mai puțin același lucru, profesorii sunt la fel, atmosfera e la fel, în cancelarie, la ședințele cu părinții”, povestește Lavinia Stan.
Această observație poate părea paradoxală într-un sistem despre care se vorbește constant ca fiind în reformă. Dar tocmai aici apare una dintre marile contradicții ale educației românești.
Reforma despre care se vorbește, dar care nu se vede
În ultimii ani, cuvântul „reformă” a devenit aproape permanent asociat cu educația. Fiecare ministru promite schimbări. Fiecare mandat vine cu o nouă direcție. Dar pentru mulți părinți și profesori, aceste schimbări nu sunt întotdeauna vizibile în viața reală a școlii.
Lavinia Stan descrie acest fenomen:
„Dar, undeva, la nivel mare, au venit permanent semnalele astea către părinți de instabilitate: s-a schimbat ministrul, ce a făcut ministrul, ce o să facă ministrul, ce a mers, ce n-a mers. Cuvântul `reformă`... cuvântul `reformă` cred că a fost spus de milioane de ori în învățământ în ultimii ani”.
În spațiul public, discuția despre educație a fost dominată ani la rând de proiecte, legi noi, strategii și promisiuni. În viața de zi cu zi a școlii însă, multe lucruri au rămas aproape identice. Această diferență dintre discursul public și realitatea din școli a creat, în timp, o problemă mai mare. Una care nu ține de programe sau manuale, care ține de încredere.
Părinții nu mai au încredere în sistem
Potrivit Laviniei Stan, una dintre cele mai mari consecințe ale instabilității din educație este pierderea încrederii părinților: „Ori, toate lucrurile astea au generat nesiguranță în părinți”.
Această nesiguranță nu rămâne doar la nivel de percepție. Ea schimbă modul în care părinții se raportează la școală.
„Părinții ce au făcut? Și-au pierdut încrederea în sistemul de învățământ. Și și-au pierdut încrederea și unde s-a manifestat lipsa lor de încredere? Acolo în felul în care au relaționat cu școala, cu profesorul, cu dirigintele, cu învățătorul”, explică experta.
Cu alte cuvinte, tensiunile dintre părinți și profesori nu apar întotdeauna din conflicte directe. Ele sunt, adesea, rezultatul unei neîncrederi mai vechi, acumulată în timp.
Greșeala care se face tot mai des: generalizarea
Totuși, Lavinia Stan atrage atenția asupra unui risc major. Acela de a transforma neîncrederea în generalizare.
„Și asta e greșit! Asta este o generalizare, asta este felul în care pentru faptul că noi am văzut că la sus lucrurile au fost în schimbare, am crezut că și jos e ceva greșit”, spune experta.
În opinia ei, există o diferență importantă între problemele sistemului și realitatea din multe școli. Pentru că, dincolo de reforme și schimbări politice, există profesori care își fac meseria cu seriozitate.
„Dar acolo încă sunt profesori care își fac treaba. Eu văd lucrul ăsta!”, adaugă Lavinia Stan.