O întrebare începe să devină tot mai prezentă în discuțiile despre parenting: mai lăsăm oare copiii să gândească singuri? Îi mai lăsăm să învețe din greșelile lor? Această dilemă a fost adusă în prim-plan de Loredana Iriciuc, moderatoarea emisiunii Părinți Prezenți, care a relatat o situație recentă din parc, în care o mamă își dirija copilul aflat pe tobogan: „Nu sta pe burtă, pune-te în funduleț, pune mâna pe bara aia”. Din păcate, astfel de scene nu sunt deloc rare. Întrebarea rămâne: cum ne oprim instinctul de a controla totul și ce alternative avem la îndemână?
„Cred că am uitat să ne punem pe noi înșine acolo în relație”, a explicat coach Oana Zapca, subliniind o realitate cu care mulți părinți se confruntă. În încercarea de a fi părinți exemplari, mulți dintre noi uităm să ne mai concentrăm și pe propria noastră persoană. Aceasta duce la un dezechilibru între nevoile noastre și ale copilului, creând o situație în care nevoia de control devine copleșitoare.
„Un părinte care cumva s-a uitat pe sine, centrul lui de greutate și atenția lui e permanent pe copil și de acolo vii cu cu nevoia asta, că tu nu te mai regăsești. Adică, în parc, pe bancă, alături de copilul tău care e la joacă, tu nu ești. E cineva care are nevoie să stea cu ochii permanent pe copil și să-i spună ce să facă”, a continuat Oana Zapca la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
În loc să fim prezenți alături de copilul nostru, ne transformăm în niște supraveghetori permanenți, incapabili să ne relaxăm și să ne bucurăm de momentul prezent. De aici și apar tendințele de a controla fiecare mișcare a copilului, într-o încercare nesfârșită de a-i proteja.
SURSA FOTO: freepik.com @zurijeta
Intenția părinților este, desigur, una bună: protejarea copilului și asigurarea siguranței acestuia. Însă, așa cum subliniază Oana Zapca, există și alte modalități prin care putem face acest lucru, fără a sufoca autonomia copilului.
„Dacă intenția era de a-l învăța să-și poarte de grijă, să fie sigur... cred că putem să găsim alte variante în care s-o facem”, sugerează experta. În loc să fim permanent cu ochii pe copil și să-l dirijăm, putem să-i oferim spațiul necesar pentru a explora lumea în siguranță și a învăța din propriile experiențe.
Un alt punct important ridicat de Oana Zapca este faptul că, indiferent cât de mult ne străduim, nu putem proteja copiii de tot ce li s-ar putea întâmpla în viață: „Mai știm că nu putem să ne protejăm copiii de orice în viață și e de lucru cu anxietățile noastre. Se întâmplă, deși l-am învățat, deși știe tot, tot vine cineva la copil, îl lovește, îl dă jos, n-ai ce să-i faci”.
SURSA FOTO: freepik.com @mladenmitrinovic
Pentru mulți părinți, frica și anxietatea sunt cele care dictează modul în care își supraveghează copiii. Dar, cum putem să ne controlăm aceste emoții și să permitem copiilor să se dezvolte armonios? Răspunsul Oanei Zapca este unul simplu: „Poți să trăiești într-o frică de aia permanentă sau nevoia de a controla permanent sau poți să te uiți la tine și să vezi: `ok, dar de ce anxietatea, de ce teama asta? Cum aș putea eu să vin în parc alături de copilul meu și să știu că el este în siguranță și ca l-am echipat, l-am învățat cum să fie în siguranță`”.
Această introspecție ne poate ajuta să înțelegem mai bine sursa fricilor noastre și să găsim modalități de a ne bucura de timpul petrecut alături de copii, fără a-i controla excesiv. Totodată, este important să ne păstrăm propria identitate și să nu ne lăsăm complet acaparați de rolul de părinte.
„Conștientizând lucrurile astea, cum pot să mă bucur și eu de momentele astea în care am venit în parc? Ce pot să pun în schimb când eu astăzi, de fapt, sunt ghidată, centrul meu de greutate nu mai e la mine. Centrul meu de greutate este: ochii fixați pe copil. Gândurile mele nu mai sunt ale mele.
Deci, cumva, practica pe care eu mi-am luat-o ca părinte este să nu mă pierd pe mine, să fiu prezentă ca om, întâi, și să nu mă pierd pe mine în relația cu copilul, pentru că atunci nu am cum să fac un bine copilului. Vin cu toate proiecțiile mele, cu toate fricile mele și le pun pe copil”, explică Oana Zapca.
SURSA FOTO: freepik.com @zinkevych
Controlul excesiv nu doar că îi privează pe copii de ocazia de a învăța din propriile greșeli, dar poate avea efecte negative și asupra părinților. Oana Zapca atrage atenția asupra faptului că, atunci când ne impunem controlul asupra fiecărui aspect al vieții copilului, „normal că el nu mai are loc, că locul lui e ocupat de mine și în locul meu e el. Nu mai sunt nici eu bine, n-are cum să fie nici copilul bine.”
Acest schimb de roluri între părinte și copil creează un mediu tensionat și nesănătos pentru ambele părți. Copilul devine dependent de indicațiile părinților, iar părintele se simte copleșit de responsabilitatea constantă de a lua toate deciziile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil