Este esențial să le oferim copiilor limite și reguli. Dar impunerea unei bune discipline este una dintre cele mai dificile sarcini ale oricărui părinte. Suzanne Valliéres, în cartea sa „Arta de a comunica cu copiii”, a dezvoltat legea celor 5 „C” pentru a spune „NU” copiilor în mod eficient.
Pentru a crește bine, un copil are nevoie de reguli și limite. De altfel, dacă un copil este obișnuit să aibă mereu de toate, pe măsură ce crește va avea mari probleme de adaptare la societate, începând de la mediul școlar, alcătuit din îndatoriri și angajamente.
Dar cu siguranță să dai reguli copiilor mici nu este ușor. Și pentru că, dacă pe de o parte absența regulilor este dăunătoare, pe de altă parte la fel este și excesul: regulile prea rigide, într-un climat negativ, pot dăuna dezvoltării copilului și pot compromite stima de sine.
Mai mult, mulți părinți au o abordare inconsecventă cu copiii lor: permit totul sau aproape totul până în momentul în care își pierd răbdarea și izbucnesc cu țipete și pedepse. Dar această atitudine cu siguranță nu este educațională, dimpotrivă, îi lasă doar pe copii uluiți și confuzi.
Psihologul canadian, Suzanne Valliéres, în cartea sa „Arta de a comunica cu copiii” a dezvoltat „tehnica celor 5 C” pentru a ajuta părinții în această sarcină dificilă. Să vedem care sunt.
Regulile trebuie să fie simple, adecvate vârstei și explicate clar. De exemplu: „nu trebuie să strigi”, „nu trebuie să întrerupi cine vorbește”, „odată ce ai terminat de jucat trebuie să-ți pui jucăriile deoparte”, „nu trebuie să lovești alți copii”.
Regulile trebuie să fie concrete, astfel încât copilul să le poată înțelege și să le respecte în mod adecvat. De exemplu: este concret să ceri copilului să-și pună jucăriile înapoi; nu este practic să-i ceri să-și păstreze camera curată. Iar când se supune, subliniază-i purtarea bună : „Bravo, ai pus totul la loc”. Această întărire pozitivă va fi o sursă de motivație pentru el și îi va crește stima de sine.
Acesta este cel mai greu lucru pentru adulți. Regulile nu trebuie să se schimbe în funcție de starea de spirit a momentului sau dacă tatăl sau mama le impune, părinții trebuie să aibă aceeași linie educațională.
A te răzgândi sau a oferi diferite inputuri îl încurcă pe copil, dar consecvența îl liniștește și îi permite să prezică reacțiile părinților.
Consecvența nu înseamnă inflexibilitate, de exemplu o regulă poate fi suspendată temporar cu ocazia unei sărbători, dar trebuie explicat clar copilului că aceasta este o situație excepțională.
Părinții trebuie să dea un exemplu bun copiilor. Prin urmare, și noi trebuie să respectăm regulile pe care le-am impus în familie, de exemplu, dacă regula este să nu țipi, trebuie să o respectăm și noi.
Iar când copilul este deosebit de agitat, în loc să ne ridicăm tonul, să ne punem la același nivel cu cel mic, trebuie în schimb să șoptim ceea ce vrem să-i spuneam. Mama care șoptește eliberează tensiunea, liniștește copilul, atrage atenția și îi distrage atenția de la comportamentul său. Copilul va tinde să se calmeze și va fi mai dispus să asculte și eventual să colaboreze.
De exemplu: dacă o fetiță plânge pentru că vrea să mănânce un biscuit înainte de cină, mama ei îi poate șopti: „Draga mea, vino aici: vreau să-ți vorbesc la ureche. Știi ce ți-am pregătit în această seară? Vrei să mă ajuți să pun masa?”
Toți copiii au tendința de a rezista regulilor și vor să depășească limitele. Prin urmare, este important să le facem clar copiilor că neascultarea va duce la pedeapsă. Consecința ar trebui să aibă eventual o legătură asociativă cu regula încălcată.
De exemplu: dacă există o regulă de a nu mânca în fața televizorului și aceasta este încălcată, consecința va fi să nu te mai uiți la televizor toată ziua. Sau, dacă copilul refuză să facă ordine în jucării, acestea vor fi luate pentru scurt timp.
Alte „pedepse” recomandate de expert sunt: trimiterea lui la culcare cu 15 minute mai devreme; sau pune-l izolat 2-5 minute pentru a reflecta (niciodată înainte de vârsta de trei ani).
În schimb, nu trebuie să apelezi niciodată la pedepse corporale sau la fraze de genul „ești rău”, „de ce te comporți mereu așa”, acestea pot umili copilul.
Atunci când consecințele sunt logice și rezonabile, copilul le va înțelege mai ușor și își va dezvolta simțul responsabilității.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil