Copiii și adolescenții cu autism în școală. Cum îi înțelegi, cum îi sprijini, cum îi vezi cu adevărat. Ana Bogdan, la Părinți Prezenți
27 Ianuarie 2026
În ciuda experienței acumulate cu propriii copii, se întâmplă ca unii bunici să facă stângăcii în relația cu nepoții lor. Iată trei afirmații pe care este bine să le eviți ca bunic sau bunică.
Bunicii ocupă un loc special în viața nepoților. De regulă, ei sunt figuri de atașament secundar, care fac parte din sfera afectivă a copilului.
Spre deosebire de părinți, bunicii sunt, de obicei, eliberați de presiunea responsabilităților educative. Relația lor cu nepoții se bazează pe momente liniștite de ascultare. Aceste legături sunt foarte constructive pentru cei mici.
„În schimb, copilul este foarte dependent de privirea adulților, în special a celor care sunt importanți pentru el. Bunicii joacă, așadar, un rol în dezvoltarea stimei de sine a copilului”, explică Delphine Théaudin, psiholog clinician, pentru Parents.
Anumite cuvinte, adesea spuse fără intenție, din partea bunicilor afectează stima de sine a copiilor sau pot chiar rupe relația de încredere. De aceea, este mai bine să fie evitate pe cât posibil.
CITEȘTE ȘI: „Ne simțim exploatați!” O bunică spune „stop” la îngrijirea nepoților
„Ești mereu agitat, rău sau morocănos”
FOTO ILUSTRATIV: freepik.com @jet-po
Un copil poate avea un comportament agitat sau neplăcut, însă acest lucru nu îl definește. Este important să fie semnalat comportamentul, nu să fie generalizat la nivelul copilului.
„În discuțiile cu părinții, se pot aborda lucrurile care au fost dificil de gestionat, dar mai ales trebuie scoase în evidență elementele pozitive care îl valorizează pe copil”, notează specialista.
Aceste afirmații pot fi înlocuite cu alte expresii. Scopul este să vorbești despre un comportament punctual, fără a pune o etichetă copilului:
„Am impresia că treci printr-un moment dificil, sunt aici dacă ai nevoie!”
„Uneori ești foarte calm și atent, îmi plac mult momentele acestea cu tine!”
VEZI ȘI: 7 lucruri pe care bunicii „puternici emoțional” le fac diferit, potrivit psihologilor
„Tatăl tău/mama ta era mai cuminte/mai bun decât tine”
Comparațiile nu sunt niciodată benefice pentru copii, mai ales atunci când îi privesc pe părinți sau pe alți membri ai familiei. Fiecare copil este diferit și are propria identitate. El nu este o copie perfectă a părintelui, a fratelui sau a surorii.
În locul acestor afirmații, un bunic ar putea spune:
„Ești diferit de tata sau mama ta, iar asta te face unic!”
„Îmi place să descopăr personalitatea ta!”
„Nu sunt de acord cu părinții tăi”
FOTO ILUSTRATIV: freepik.com @Gray StudioPro
Între generații pot exista dezacorduri legate de metodele de educație. Însă, este recomandat să eviți afirmațiile care îi contrazic pe părinți în fața copiilor.
„La bunici, cadrul relațional și de primire este diferit. Copiii nu au voie să facă aceleași lucruri la bunici ca acasă, cu părinții. Este normal să evolueze în medii diferite, cu condiția ca valorile dintre adulți să fie comune și să existe încredere între toți”, explică Delphine Théaudin.
Pentru a respecta cadrul stabilit de părinți și, în același timp, a-și asuma diferențele dintre generații, bunicii le pot spune nepoților:
„La bunici regulile sunt puțin diferite, dar regulile părinților tăi sunt importante!”
„Aici putem face așa, iar la mama și tata altfel!”
Principiile de educație ale părinților trebuie susținute pe cât posibil de bunici, cu excepția situațiilor în care există diferențe majore de valori. Dacă bunicul sau bunica are îndoieli legate de stilul parental, este recomandat să discute acest lucru cu părinții, separat și fără prezența copilului.