Credem că educaţia înseamnă să punem reguli, să corectăm comportamente sau să le explicăm copiilor ce este bine şi ce este rău. Există însă şi o altă formă de educaţie, care se construieşte zi de zi, prin cuvintele obişnuite, care au un impact major asupra relaţiei pe care copiii o construiesc cu părinţii lor.
Aceste expresii apar în situaţiile de zi cu zi. De fiecare dată când un copil greşeşte şi aude „nu e nimic, încearcă din nou”, învaţă că greşeala nu este o problemă. De fiecare dată când plânge şi aude „sunt aici”, învaţă că emoţiile lui contează. De fiecare dată când se simte mic şi cineva îi spune „am încredere în tine”, învaţă să aibă încredere în el.
Se întâmplă şi invers. Când aude „nu mai plânge”, poate învăţa că tristeţea nu trebuie arătată. Când aude „lasă că fac eu”, poate simţi că nu este capabil. Când primeşte un „mereu faci la fel”, poate ajunge să creadă asta despre sine.
Ce expresie ai vrea ca al tău copil să o asocieze cu tine?
SURSA FOTO: freepik.com @nastyaofly
Este bine de știut că nu există expresia perfectă. Creşterea copiilor oboseşte, copleşeşte şi depăşeşte câteodată limitele, iar asta face ca toţi să spunem, la un moment dat, lucruri care ne apasă apoi. Toţi ne pierdem răbdare și asta face parte din realitatea creşterii copiilor.
Diferenţa o face conştientizarea! O pauză scurtă în care te gândeşti ce mesaj se ascunde în spatele cuvintelor tale. Pentru că fiecare expresie repetată devine, treptat, o voce interioară.
În loc să ne întrebăm ce expresii nu vrem să îşi amintească, ar fi mai bine să ne întrebăm ce cuvinte am vrea să le apară în minte atunci când vor avea nevoie de sprijinul nostru.
„Sunt mândru de tine!”
„Poţi să faci asta!
„Te iubesc aşa cum eşti!”
„Sunt aici, orice s-ar întâmpla!”
Nu este nevoie să spui aceste cuvinte în fiecare zi, pentru că riscă să devină forţate sau să îşi piardă sensul. Spuse la momentul potrivit, se transformă într-un refugiu, dar şi într-un impuls pentru a merge mai departe, recomandă specialiștii Ser Padres.
În timp, copiii uită reguli, programe şi pedepse, dar îşi amintesc cum li se vorbea când erau trişti sau cum erau priviţi atunci când greşeau. Îşi amintesc acele cuvinte care i-au însoţit atunci când lumea li s-a părut un loc greu.