De ce îi ia o veșnicie copilului să termine temele? Cercetătorii explică cei trei factori ascunși din spatele lipsei de concentrare
03 Noiembrie 2026
La prima întâlnire oficială cu liderii federațiilor sindicale, noul ministru al Educației, Sorin Costreie, a deschis dosarele sensibile care afectează viața de zi cu zi a școlilor: salariile pentru bugetul din 2027, aglomerația din sălile de clasă, violența tot mai prezentă pe holuri și munca administrativă absurdă care rupe legătura directă dintre învățător și copil.
Părinții își doresc profesori calmi, empatici și dedicați, capabili să vadă nevoile fiecărui copil în parte. Realitatea din cancelarii arată însă oameni obosiți, prinși între teancuri de rapoarte cerute de inspectorate și grija zilei de mâine.
Ministrul Educației, Sorin Costreie, alături de ministrul delegat Sorin-Gabriel Ionescu, a așezat la aceeași masă liderii federațiilor sindicale din învățământul preuniversitar și universitar. Mesajul transmis la finalul discuțiilor vizează chiar fundamentul actului de predare: recunoașterea valorii muncii didactice.
„Să ascultăm. Cu gândul acesta am început, ieri, prima întâlnire cu liderii federaţiilor sindicale din învăţământ (preuniversitar şi superior), împreună cu ministrul delegat Sorin-Gabriel Ionescu. Ce am auzit? Preocupări legitime, în spatele multor întrebări care pot părea 'mici'... Cât preţuim munca profesorului? Am vorbit despre salarizare şi despre bugetul pentru 2027. Vom căuta soluţii împreună cu Guvernul şi cu Ministerul Finanţelor şi îmi doresc ca sindicatele să fie la masă cu noi pe tot acest drum. Vom susţine împreună cauza unui profesor bine plătit, ca să fie bine motivat”, a spus Sorin Costreie.
Capcana dosarelor făcute doar „să ne acopere”: Copiii pierd atenția învățătorilor
Una dintre cele mai mari suferințe semnalate atât de familii, cât și de cadrele didactice este timpul pierdut cu completarea registrelor, tabelelor și comisiilor paralele. În loc să pregătească materiale atractive pentru ore sau să stea de vorbă cu un elev aflat în impas, profesorii ajung funcționari de birou.
Ministrul a abordat fără menajamente această problemă și a introdus conceptul de „birocrație defensivă”, mecanism prin care școlile generează documente din simpla teamă de controale.
„Ce fel de şcoală vrem? Una în care niciun copil şi niciun profesor nu rămâne singur în faţa violenţei. Tot aici intră şi întrebarea despre hârtii: câte dintre ele servesc la ceva şi câte doar ne ţin departe de elevi? Subiectul este o preocupare şi pentru mine: am anunţat deja un studiu despre debirocratizare, pentru a vedea de unde vine încărcarea profesorilor. (...) Cred că trebuie să ne gândim serios şi la ipoteza birocraţiei defensive: unele hârtii sunt făcute nu pentru că este nevoie de ele, ci pentru că 'ne acoperă'”, mai spune Costreie.
Efectivele din clase, naveta și prima de carieră
Discuțiile din minister au mers dincolo de declarațiile de principiu și au atins punctele fierbinți care stabilesc cât de aglomerată este o sală de clasă și cum sunt sprijiniți copiii care fac naveta sau profesorii navetiști din mediul rural.
Ministrul a promis transparență și refuzul promisiunilor fără acoperire financiară.
„Revenind la întâlnirea de ieri - s-au adus în discuţie şi norma didactică, efectivele la clasă, plata cu ora, burse, naveta şi felul în care pregătim viitorii profesori, situaţia colegilor care nu au primit prima de carieră didactică. Legat de prima de carieră didactică: vom transmite clarificări în zilele următoare. În ceea ce priveşte măsurile din Legea 141, şi eu consider că unele dintre ele ar trebui reanalizate şi acest lucru apare explicit şi în programul de guvernare. Nu voi promite cifre pe care nu le pot garanta, dar nici nu le voi ocoli. Pentru că în spatele cifrelor sunt, mereu, nişte oameni. Cred că dialogul începe cu disponibilitatea de a admite că propria perspectivă poate fi incompletă. Iar atunci când iei decizii care afectează vieţile altora, această disponibilitate devine o responsabilitate”, mai spune Sorin Costreie.
Un parteneriat onest între minister, sindicate și familii rămâne singura cale prin care școala poate redeveni un spațiu primitor, unde dascălul are timp să asculte, iar copilul găsește siguranță și îndrumare reală.