Petruț Rizea: Digitalizarea educației, până unde?
29 Septembrie 2026
Un elev din ciclul primar din România face cu 260 de ore de școală mai puțin pe an decât media copiilor din țările OECD, iar vacanțele însumează peste 16 săptămâni. Paradoxal, deși învățătorii au salarii cu 14% peste media românilor cu facultate, școlile duc lipsă de cadre didactice, mai ales la matematică și științe. Raportul oficial al organizației arată că România investește doar 7.000 de dolari pe elev anual, aproape la jumătate față de media de 13.000 de dolari din Uniunea Europeană.
Cifrele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) scot la lumină un contrast izbitor: deși dascălii din clasele primare au salarii avantajoase în raport cu restul salariaților licențiați, copiii noștri acumulează sute de ore de curs în minus, vacanțele sunt printre cele mai generoase de pe continent, iar catedrele de științe rămân goale.
Marea fractură a învățământului românesc pornește chiar din primii ani de studiu, exact când se așază temelia deprinderilor de învățare, notează TVR Info. Un școlar din ciclul primar de la noi parcurge aproximativ 540 de ore obligatorii de predare pe an. În țările membre OECD, media depășește 804 ore.
Această diferență uriașă, de peste 260 de ore anual, echivalează practic cu pierderea a luni întregi de instruire la clasă. Decalajul tinde să se atenueze abia în anii de gimnaziu, unde programul se încarcă vizibil: elevii români ajung la 834 de ore anuale de curs, apropiindu-se de media OECD, fixată la 909 ore.
În oglindă cu timpul petrecut în bănci, calendarul pauzelor este considerabil mai relaxat. La nivel primar, vacanțele din România adună în total 16,6 săptămâni pe an, în timp ce copiii din economiile avansate au în medie doar 13,5 săptămâni libere.
Paradoxul salariilor: Câștiguri mai bune pentru învățători, dar școli fără dascăli
Capitolul veniturilor răstoarnă multe dintre prejudecățile vehiculate în spațiul public. Datele internaționale arată o situație neașteptată pentru piața muncii din țara noastră. Cadrele didactice din învățământul primar câștigă, în medie, cu 14% mai mult decât alți angajați autohtoni cu studii superioare. În spațiul OECD, profesorii din aceeași categorie câștigă, în medie, cu 19% mai puțin față de media națională a absolvenților de facultate.
Cu toate acestea, stabilitatea financiară pe hârtie nu a rezolvat criza de personal. Unitățile de învățământ se zbat în continuare să acopere posturile libere. Procentul catedrelor neocupate se ridică la 2,8% la nivel general și urcă la 3,3% în învățământul secundar, iar deficitul cel mai acut lovește disciplinele fundamentale: matematica și științele exacte.
Investiții la jumătate: 7.000 de dolari pe elev în România, față de 13.000 în Uniunea Europeană
Dincolo de orare și grile de salarizare, indicatorul care blochează modernizarea rămâne finanțarea. Diferențele de buget dintre școala românească și sălile de clasă din Occident sunt copleșitoare. România alocă anual aproximativ 7.000 de dolari pentru fiecare elev, calculat și ajustat la puterea reală de cumpărare. Media OECD și UE arată că se investește în jur de 13.000 de dolari pe an pentru educația fiecărui copil.
Practic, statul român cheltuie aproape la jumătate față de țările la care aspiră să se alinieze. Fără laboratoare dotate, fără baze materiale performante și cu mult mai puține ore petrecute sub îndrumarea unui profesor la primar, școala românească încearcă să obțină performanțe europene cu resurse de avarie.
