EXCLUSIV „Dansul pașilor de catifea”: Când sala de spectacole devine un loc în care fiecare copil se simte binevenit

Pentru o familie care are un copil cu dizabilități sau cu nevoi senzoriale speciale, întrebarea nu este întotdeauna „Ce spectacol vedem?”, ci, mai întâi, „Oare putem merge?”. Cum ar arăta o seară de spectacol dacă, pentru prima dată, un copil cu dizabilități ar simți că totul a fost gândit și pentru el? 

De aici începe povestea „Dansului pașilor de catifea”, spectacolul de operă și balet incluziv care își propune să schimbe această întrebare. După premiera de anul trecut, care a adus aproape o mie de copii și aparținătorii lor într-un spațiu artistic accesibilizat, la Opera Națională București, proiectul revine cu o a doua ediție, transformată într-un adevărat festival al diversității și incluziunii.

Pe 14 octombrie, între orele 16:00 și 21:00, Asociația Kinetobebe și Opera Comică pentru Copii din București îi invită pe copii și familiile lor la o experiență în care arta nu cere nimănui să se adapteze cu orice preț, ci se adaptează ea însăși pentru a face loc diversității.

Nu doar un spectacol, ci o experiență gândită de la primul pas

A doua ediție vine cu o schimbare importantă. „Dansul pașilor de catifea” nu mai este doar spectacolul de pe scenă, ci devine un eveniment care începe cu mult înainte ca luminile să se aprindă în sala de spectacol.

Între 16:00 și 19:00, curtea Operei Comice pentru Copii se transformă într-un spațiu de întâlnire, joacă și descoperire. Copiii vor avea la dispoziție ateliere, standuri, activări, momente de dans și divertisment, precum și momente artistice și corale pe scena exterioară.

Pentru un copil care poate fi copleșit de experiența unui spectacol clasic, această introducere graduală poate însemna o diferență uriașă. Are timp să descopere locul, să se obișnuiască cu spațiul și să intre în atmosfera evenimentului în ritmul său.

Apoi, între 19:00 și 20:00, publicul intră în sala mare pentru spectacolul propriu-zis de operă și balet incluziv.

Este o schimbare de perspectivă importantă: accesibilizarea nu începe când se ridică cortina. Ea începe din momentul în care copilul ajunge la eveniment.

Cum arată, de fapt, un spectacol accesibilizat?

Poate părea că accesibilizarea înseamnă doar o rampă pentru un scaun rulant sau un interpret mimico-gestual. Dar pentru „Dansul pașilor de catifea”, accesibilitatea merge mult mai departe.

Este vorba despre accesibilitate senzorială, iar fiecare detaliu al spectacolului a fost gândit pornind de la nevoile copiilor neurodivergenți, ale celor cu dizabilități locomotorii și ale copiilor cu deficiențe de auz sau de vedere.

-Nu există lumini roșii sau efecte stroboscopice. Sala rămâne luminată aproximativ 60% pe durata spectacolului, astfel încât întunericul complet să nu devină o sursă de disconfort sau anxietate.

-Muzica are un volum reglabil și sunt evitate efectele sonore bruște. Tranzițiile vizuale sunt line, iar spoturile de urmărire sunt discrete și au mai degrabă rol de orientare decât de spectacol.

-Mișcările dansatorilor sunt clare și previzibile. Gesturile sunt simple, expresive și ușor de urmărit. Interactivitatea este atent ghidată, fără solicitări directe adresate copiilor și fără contact fizic în timpul reprezentației.

-Dacă, la un moment dat, un copil simte că are nevoie să iasă din sală, există un safety corner, un spațiu în care poate face acest lucru fără ca ieșirea lui să devină un eveniment în sine.

Spectacolul durează aproximativ 40–45 de minute și nu are pauză. Este suficient de scurt pentru a putea fi parcurs confortabil și suficient de bogat pentru a spune o poveste și a crea o experiență artistică autentică.

„Am pornit de la crearea de produse artistice și culturale special concepute pentru persoane cu dizabilități și am accesibilizat spațiile în care se desfășoară aceste activități”, explică Bogdan Acatrinei, co-fondator al Asociației Kinetobebe și autorul conceptului artistic al spectacolului. Pentru el, următorul pas este ca bunele practici dezvoltate aici să poată fi preluate și de alte instituții culturale din România.

Când „altfel” devine normal

Poate cea mai importantă schimbare pe care o propune „Dansul pașilor de catifea” nu se vede neapărat pe scenă, ci în felul în care o familie intră într-o instituție de cultură fără să se teamă că va deranja, că va fi judecat și etichetat cu asprime.

Se vede în copilul care poate să își miște mâinile, să reacționeze la muzică, să aibă nevoie de o pauză sau să nu stea perfect nemișcat și totuși să fie parte din public. Se vede în părintele care nu mai trebuie să aleagă între protejarea copilului și dorința de a-i oferi experiențe culturale.

Pentru că accesul la artă nu ar trebui să fie un privilegiu rezervat copiilor care se pot adapta regulilor unui spectacol convențional.

„Copiii cu dizabilități au nevoie de experiențe artistice și culturale, la fel și familiile lor”, spune Ana Raluca Acatrinei (Chișu), fondatoarea Asociației Kinetobebe. După prima ediție, familiile au descris experiența ca pe „o gură de aer proaspăt”. Iar această reacție a devenit, pentru organizatori, un motiv suficient de puternic pentru a continua.

Un spectacol accesibilizat, în care fiecare copil își poate găsi locul

„Dansul pașilor de catifea” păstrează și în această ediție colaborarea dintre artiști și specialiști în psihopedagogie specială, kinetoterapie și neurodiversitate, alături de asociații de părinți și organizații non-profit.

Este, de fapt, un exercițiu de a privi cultura din perspectiva celui care o primește.

-Ce vede copilul?

-Ce aude?

-Ce îl poate speria?

-Ce îl poate liniști?

-Cât timp poate rămâne atent?

-Cum îi oferim libertatea de a pleca din sală dacă are nevoie?

-Cum îl invităm să participe fără să-l obligăm să interacționeze?

Răspunsurile la aceste întrebări au construit un spectacol în care fiecare pas, gest, sunet și lumină au fost gândite cu multă grijă.

Iar la final, întâlnirea cu artiștii continuă în foaier. Dansatorii și soliștii se întâlnesc cu cei mici pentru fotografii și saluturi, respectând ritmul fiecăruia. Pentru unii copii, poate fi momentul în care personajul de pe scenă devine, pentru câteva clipe, o persoană reală cu care pot împărtăși bucuria spectacolului.

De la un spectacol la o schimbare de mentalitate

Prima ediție a demonstrat că există un public care își dorește astfel de experiențe. A doua ediție face un pas mai departe și propune o comunitate în jurul lor. Un festival al incluziunii în care copiii cu dizabilități și cei din medii vulnerabile sunt în centrul atenției, dar în care sunt binevenite toate familiile și toți iubitorii de artă și cultură.

Pentru că incluziunea nu înseamnă să creezi un loc separat pentru cei „diferiți”. Înseamnă să construiești un loc în care diferențele pot exista firesc. Iar poate că aceasta este adevărata miză a „Dansului pașilor de catifea”: nu să creeze un spectacol special pentru niște copii speciali, ci să demonstreze că arta poate fi, pur și simplu, pentru toți.

Pe 14 octombrie, la Opera Comică pentru Copii, cortina se va ridica din nou. De această dată, însă, poate că cel mai important lucru nu va fi ceea ce se întâmplă pe scenă. ci faptul că, în sală, fiecare copil va putea simți că este loc și pentru el.

Accesul la spectacol și la ateliere este gratuit.