O masă rotundă organizată marți la Parlament a adus față în față inițiatorii legii, șefii comisiilor de profil, reprezentanții ministerului, asociațiile de elevi și federațiile de părinți. Dincolo de discursurile sterile ale politicienilor, cel mai dur moment al zilei a venit din partea unui dascăl de 25 de ani, care le-a pus aleșilor în față o realitate pe care mulți o mătură sub preș: drama copiilor umiliți în școlile din România pentru hainele pe care le poartă.
La masa dezbaterilor au stat senatorul Daniel Zamfir, inițiator al proiectului legislativ, Mihai Ghigiu, președintele Comisiei pentru Învățământ, deputata Alexandra Presură, co-inițiatoare, deputatul UDMR Szabó Ödön, dar și secretarul de stat din Ministerul Educației, Sorin Ion. Vocea elevilor a fost reprezentată de Bogdan Gogan, din partea Consiliului Național al Elevilor, alături de un delegat al Uniunii Liceenilor Maghiari din România și lideri ai federațiilor de părinți.
Punctul culminant al întâlnirii a fost discursul tranșant rostit de Petruț Rizea, profesor pentru învățământul primar. Fără nostalgii comuniste, tânărul dascăl a arătat de ce uniforma poate opri rușinea elevilor care nu țin pasul cu parada modei din clase, dar a avertizat că statul nu are voie să lase factura pe umerii părinților.
„Sunt foarte bucuros pentru oportunitatea de a fi aici. Sunt profesor, am 25 de ani și nu am trecut prin acea perioadă nostalgică în care să fi purtat uniformă, așa că nu vreau să intru în acest subiect din perspectiva experienței personale. Eu susțin introducerea uniformei școlare, cu condiția să fie gândită echitabil și adaptată realităților fiecărei comunități. Vreau să vă spun din start că uniforma nu poate elimina inegalitățile dintre copii, însă ar putea elimina comparațiile legate de vestimentație”, spune prof. Petruț Rizea.
Un punct nevralgic al proiectului rămâne costul hainelor. Profesorul a spus că măsura devine toxică dacă părinții sunt forțați să scoată sume mari din buzunar fără un sprijin concret din partea autorităților.
„Nu vreau ca uniforma să reprezinte o cheltuială transferată pur și simplu asupra familiilor. Din acest punct de vedere, cred că statul ar trebui să prevadă sprijin financiar pentru părinți, prin vouchere, ajutoare sau alte forme clare de susținere, acordate în funcție de nevoi. În același timp, cred că este o idee foarte bună ca alegerea uniformei să fie lăsată la decizia școlii. Școlile ar trebui să decidă modelul și modalitatea în care aceasta este implementată. La nivel național, cred că ar trebui stabilite principii și garanții comune, nu impus un singur design. Asta este clar. Am discutat și mai devreme despre acest lucru și mă bucur că s-a clarificat”, a adăugat prof. Petruț Rizea.
Cel mai apăsător pasaj al luării de cuvânt a vizat fenomenul de bullying, prezent în fiecare zi pe holurile școlilor din România. Într-o sală plină de demnitari și părinți, prof. Petruț Rizea a relatat propriul coșmar din anii de școală.
„Vreau să spun un lucru și mă bucur că în sală sunt prezenți și părinți, și elevi. Indiferent dacă purtăm uniformă sau nu, bullyingul poate exista. Eu am fost ținta bullyingului în liceu din cauza modului în care mă îmbrăcam. Ce să vezi, eu mă îmbrăcam de la second-hand, pentru că nu aveam bani să-mi cumpăr haine de firmă, și eram hărțuit din acest motiv.
Și nu vorbim despre o perioadă de acum 30 de ani. Am 25 de ani, am terminat școala relativ recent, deci nu vorbim despre ceva ce s-a întâmplat acum 20-30 de ani.
În același timp, vreau să spun că nu trebuie neapărat să ne exprimăm întotdeauna prin haine sau prin stilul vestimentar. Ne putem exprima foarte frumos, simplu și sincer prin valorile pe care le avem, prin personalitate și prin ceea ce spunem și gândim”, a conchis profesorul.
Proiectul inițiat de Daniel Zamfir și susținut de parlamentari intră în linie dreaptă pentru votul decisiv, dar miza rămâne neschimbată: cine achită nota de plată pentru haine și cum vor reuși școlile să oprească discriminarea dintre copiii bogați și cei fără posibilități financiare.
