Un fost ministru al Educației a murit. Mihai Dimian: „Rămas-bun!”
05 Aprilie 2026
Trăim într-o lume agitată, cu stres la fiecare colț de stradă. O lume în care ritmul biologic, dar și cel psihologic s-au stricat de mult timp. Într-o astfel de lume, anxietatea și depresia au devenit o problemă des întâlnită, mare parte din oameni confruntându-se în tăcere cu astfel de probleme. Dacă din perspectiva adulților vedem capacitatea de a conștientiza acest soi de probleme (nu trebuie generalizat), la copii lucrurile stau cu totul altfel.
Cei mici nu au capacitatea să discearnă gradul de periculozitate al unui eveniment, al unei situații. Cortexul lor prefrontal este prea puțin dezvoltat în această etapă incipientă a vieții. Astfel, ei văd orice urmă de tensiune drept un pericol real, inevitabil. Iar asta poate genera mai
multă anxietate decât în cazul celor mari.
Anxietatea este o tulburare serioasă, de foarte multe ori societatea o tratează cu indiferență, fac comparații între generații, reduc importanța clinică a unui astfel de diagnostic.
Anxietatea se manifestă zgomotos, nu la fel de zgomotos precum atacul de panică, dar este tărâmul fertil pentru apariția lui. La școală, anxietatea capătă proporții. În ultimii ani, foarte mulți elevi au raportat niveluri crescute ale acesteia. La fel se întâmplă și în cazul profesorilor. Vorbim despre o cauză comună precum ambiguitatea rolului. Sistemul educațional, în special cel românesc, ajunge să ceară mult prea mult de la o generație asediată de tehnologie, de incertitudine și teamă.
Programele școlare sunt arhipline, neconforme cu o populație de elevi care nu mai are aceeași capacitate de concentrare sau de memorare.
Ca profesor, am identificat mai multe cauze ale acestei anxietății legate de școală. În primul rând, e de menționat că fundamentele ei există deja, practic bazele se află în stratul unei anxietăți generalizate produse de factori externi celor școlari: tensiuni domestice, părinți violenți, mediu stresant acasă, divorțul părinților și putem continua această listă.
Statistic vorbind, e prea puțin probabil ca anxietatea de școală să aibă un predictor direct din mediul academic. Cel puțin în cazul elevilor din învățământul primar. De obicei, ea este legată de factorii pe care i-am enumerat mai sus. Astfel, vorbim despre un mediu instabil care interferează cu toate celelalte planuri ale dezvoltării celui mic.
Ce putem face? Profesorii ar trebui să fie atenți la schimbările de comportament ale elevilor, iar părinții să monitorizeze conduita și rezultatele școlare, informându-se despre parcursul școlar.
