Să fii părinte nu înseamnă să fii perfect. Toţi părinţii experimentează momente de îndoială, de oboseală, de vină, întrebarea „Fac eu bine?” apare adesea.
Psihologii specializaţi în gestionarea emoţiilor recomandă să ai la îndemână câteva fraze simple, pe care să ți-le spui chiar și în gând, pentru a te calma și a-ți aminti ce contează cu adevărat. Iată şase dintre ele:
1. „Fac tot ce pot, şi asta e suficient.”
SURSA FOTO: Freepik.com@prostooleh
Uneori, viaţa de zi cu zi — muncă, casă, grija copiilor — e copleșitoare. Când te simți obosit/ă sau vinovat/ă, amintește-ți că ceea ce contează nu e perfecțiunea, ci efortul. Inteligența emoțională nu cere să faci totul impecabil — ci să fii prezent/ă.
E firesc să greșim — deciziile mai puțin bune, oboseala, lipsa răbdării — nu sunt sentințe, ci momente umane. Copiii au nevoie de iubire, înțelegere și susținere, nu de idealuri imposibil de atins.
3. „Pot învăța din greşeli și încerca din nou.”
Fiecare zi aduce provocări diferite. Când un moment nu merge cum ți-ai dorit — o criză, o ceartă, o neînțelegere — privește-l ca pe o lecție, nu ca pe o dovadă de eșec. Părinții responsabili sunt cei care reuşesc să se ridice, să reflecteze şi să încerce altfel.
Cea mai importantă contribuție nu e controlul perfect, ci prezența reală: disponibilitatea de a asculta, de a înțelege, de a iubi. Uneori, simpla blândețe sau acceptare face mai mult decât un plan perfect.
SURSA FOTO: Freepik.com@prostooleh
Să fii părinte înseamnă să trăiești bucurii, temeri, frustrări — și să le accepți. Nu trebuie să ascunzi vinovăția, frustrarea, oboseala: conștientizarea lor și exprimarea lor cu blândețe ajută la călătoria de creștere, atât a copiilor, cât și a părinților.
6. „Nu sunt singur/ă — pot cere ajutor, sprijin, susținere.”
A cere ajutor nu e semn de slăbiciune, ci de responsabilitate. A vorbi cu un partener, un prieten, un specialist sau alți părinți care înțeleg — poate aduce claritate, alinare și soluții noi.
„Nu sunt la înălțime”, „Nu știu cum să-mi educ copiii”, „Mă simt un/o ratat(ă)…” Sentimentul de vinovăție este adesea asociat cu gânduri invazive, care atacă stima de sine și încrederea în propriile forțe. „De exemplu, atunci când suntem obosiți, ne putem enerva mai mult decât de obicei acasă. Apoi ne putem simți vinovați pentru că am reacționat astfel și ne putem cere scuze copilului, explicându-i de ce ne-am enervat. Ideea nu este să nu ne mai enervăm niciodată, ci să-i arătăm copilului că niciun părinte nu este perfect”, explică specialista. Un copil învață, de asemenea, să-și gestioneze emoțiile observându-și părinții. Calitățile, defectele, competențele sau fragilitățile acestora îi oferă repere prețioase”, potrivit Parents.
CITEȘTE ȘI
Un criminolog explică de ce copiii devin din ce în ce mai vulnerabili: „Facem o mare greșeală!”
Lucruri care par normale în copilărie și s-au dovedit total diferite la maturitate
Harvard: Cele mai importante 3 obiceiuri pe care le au copiii care citesc bine și învață repede
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
