Cel mai cumplit sentiment pe care îl poate încerca o mamă față de copil: ”S-a întâmplat și îmi pare rău...”. Ce să faci după?

Data actualizării: | Data publicării:
Fotografie de la Анастасия Триббиани/ Pexels
Fotografie de la Анастасия Триббиани/ Pexels

Nu există părinte oricât de bun și de calm ar fi el, care să nu fi țipat la copii lui... și care, aș continua care să nu fi regretat asta câteva momente după. Ce să faci, cum să ștergi ceea ce nu ai fi dorit să se întâmple niciodată? Da, ai făcut-o din dragoste, din grijă sau poate din cauza unei suprasolicitări emoționale... .”Dar copilul ce vină are? El nu știe, el trebuie educat, trebuie calm...mult, mult calm”. Gânduri și remușcări de după, pe care cu siguranță fiecare dintre noi, care suntem părinți, le-am încercat.



Se întâmplă, asta e clar. Se întâmplă  și e nevoie de un milisecundă să îți pierzi cumpătul și să țipi la copilul tău. E o formă de violență? E o formă de educație? Sau e o formă de protecție și dragoste? În multe cazuri, toate la un loc. 

Dar ce să facem imediat după ce s-a întâmplat. Mai putem repara ceva? Haideți să descoperim împreună în cele ce urmează.

Nimănui nu-i place să țipe la copiii săi, dar există momente în care furia ia stăpânire și țipatul pare a fi singura reacție posibilă.

Cu toții ne iubim copiii cu o iubire infinită. Totuși, uneori, în fața unui alt capriciu, se declanșează în noi o asemenea furie încât ne face să țipăm și să le spunem lucruri oribile. Și apoi, odată ce furtuna a trecut, ne simțim vinovați: am fost copleșiți de emoții negative și am pierdut controlul în fața copiilor. Cel mai cumplit sentiment: VINOVĂȚIA față de copiii noștri.

Pentru a remedia acest comportament, mai întâi de toate trebuie să înțelegi de ce țipi, care este motivul pentru care izbucnești. Iată câteva probabilități:

1. Dacă ai moștenit acest comportament de la părinții tăi?

Țipetele pot fi implicite din cauza experienței din copilărie. Încearcă să te gândești la trecutul tău. Aduceți acele experiențe trecure înapoi în prezent, lucrați la aceste amintiri pentru a opri spirala țipetelor.

Uită-te cu îngăduință la copilul care tu ai fost și iartă-ți părinții dacă au făcut greșeli, probabil de bună credință. Ai încredre în tine. Tu vei reuși să fii mai bună de atât.

2.  Ești supărat pe copiii tăi sau pe alții?

Se poate întâmpla să direcționăm furia pe care o simțim față de alte persoane asupra copiilor noștri. Copiii sunt ținte convenabile și adeseori m-am gândit la acest aspect, pentru că da, recunosc, și eu am țipat la copilul meu. După ce țipi, întreabă-te: „Pe cine sunt cu adevărat supărat?”. S-ar putea să descoperi că munca sau partenerul tău este de vină.

De exemplu: după o zi plină, în care ai fost și soție, și fiică, și soră, și prietenă, te chinui să-ți culci copilul în timp ce partenerul tău stă pe canapea și se uită la televizor. Probabilitatea ca tu să fii supărată pe partener este foarte mare, dar în final sfârșești prin a țipa la micuț. În acest fel, te-ai eliberat revărsându-ți furia asupra copilului în loc să îi ceri soțului să te ajute.

Încearcă să te gândești dacă și tu te-ai trezit într-o situație similară.

De îndată ce îți dai seama că țipi la copiii tăi pentru a-ți evacua furia pe care o simți față de altcineva, vei începe să te schimbi și să țipi mai puțin.

3. Ce sentimente se află în spatele furiei tale?

Țipatul poate fi o modalitate de a da drumul altor sentimente, cum ar fi frica, durerea sau rușinea; sau poate fi o modalitate de a vă evacua stresul sau oboseala unei nopți nedormite.

Este important să înțelegi ce se află în spatele furiei tale pentru a o dezamorsa. Când țipi, întreabă-te: ce simt în acest moment în afară de furie? Există și alte emoții?.

În concluzie, pentru a nu repeta acest comportament pe care îl regreți mai târziu, încearcă să înțelegi ce stă la baza furiei tale. Odată ce ai descoperit cauza, poți lucra la eliminarea ei.

Amintiți-vă: copilul nu uită, el absoarbe ca un burete tot ceea ce noi îi oferim, de la iubire până la senzația de tristețe și frică. Aceste este un sfat venit de la mine, o mamă care a regretat acest tip de ieșiri necontrolate, care aveau la bază câte puțin din toate cele trei puncte enumerate mai sus. 

Ce să faci după ce ai țipat?

Mare lucru nu prea ai ce face, decât să ceri scuze copilului, să îi explici că ai greșit și că vei încerca să nu se mai repete. Apoi încearcă să îți dai seama și să reflectezi asupra cauzei furiei tale. Recunoaște-o, conștientizeaz-o și înceracă să nu mai repeți greșeala.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Comportamente si Emotii
Tagurile articolului: agresivitate copil mama sfaturi tipat





DC Media Group Audience
pixel