Când copilul tău refuză să își facă temele, are nevoie de sprijin și claritate. Motivația apare atunci când simte că îl înțelegi și că ești prezent pentru el.
Vine de la școală, deschizi ghiozdanul și apare tema. Copilul tău oftează, iar tu respiri adânc. Te uiți la ceas, vrei să rămâi calm și îți spui că nu vrei încă o ceartă.
Urmează același scenariu. Scuze, distrageri, negocieri, conflicte. Te întrebi cum îl poți ajuta fără să transformi fiecare după-amiază într-o confruntare.
Motivația se construiește. Poți crea un mediu în care copilul tău să fie dispus să înceapă și să termine o sarcină. Există metode practice care cresc dorința de a învăța fără presiune.
În același timp, ai nevoie de reguli clare și de limite ferme care îl ajută să își formeze obiceiuri.

SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Refuzul nu indică lene sau lipsă de interes. Un „nu vreau” ascunde oboseală, frustrare sau teamă de eșec.
Teoria autodeterminării formulată de Edward L. Deci și Richard Ryan în 1985 arată că oamenii sunt mai motivați când se simt autonomi, competenți și conectați emoțional.
Copiii funcționează la fel.
Dacă percep tema ca pe o obligație, apar tensiunea și opoziția. Dacă simt că au un anumit control și că adultul îi susține, motivația crește.
Tu ai nevoie să sprijini procesul, nu să impui tema, recomandă specialiștii bebesymas.com. Scopul nu este să îl convingi că tema este amuzantă. Scopul este să îl ajuți să înțeleagă de ce o face și cum se simte când progresează.
Motivația apare atunci când copilul găsește sens în ceea ce face. De exemplu, dacă este obosit și îi spui că pierde accesul la telefon sau tabletă dacă nu lucrează, vei obține un rezultat rapid, dar vei diminua încrederea și interesul pentru învățare.
Recompensele și pedepsele pot să miște copilul pentru puțin timp. Nu îi dezvoltă însă dorința de a învăța. În schimb, tu îl poți ajuta să observe procesul și să își dea seama de progres.
Poți folosi întrebări precum:
Ce vrea să te învețe acest exercițiu?
Cum ai putea să îl rezolvi altfel?
Îți dai seama câte lucruri noi ai învățat?
Când copilul înțelege de ce lucrează, relația lui cu tema se schimbă.
Nu ai nevoie de discursuri motivaționale. Uneori, mici schimbări în rutină îi dau copilului tău un start mai ușor. Contează să înțelegi ce se află în spatele acelui „nu vreau să îmi fac temele”.
Un gest simplu la început, cum ar fi o gustare sau muzică liniștită, schimbă tonul activității. Copilul simte că intră într-un moment previzibil și sigur.
Dacă spui „fă temele acum”, crești tensiunea. Dacă spui „vrei să începi cu matematica sau cu limba și literatura”, îi oferi control. A avea o alegere îi crește implicarea.
Spune „îmi place cum te-ai străduit”. Mesajul pune accent pe proces, iar copilul capătă siguranță. Corecturile sunt utile doar după ce copilul se simte încurajat.
Copiii se concentrează pe intervale scurte. Zece minute de mișcare sau aer curat îi reactivează atenția mai bine decât o oră de efort continuu.
Mamă, nu vreau să îmi fac temele.
Bine, spune-mi ce parte ți se pare dificilă.
Sumele.
Ce ar fi să le facem cu mașinuțele tale în loc să le facem în caiet.
Transformi sarcina într-o activitate familiară, iar rezistența scade.

SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Când îl motivezi fără presiune, accepți că învățarea are ritmuri diferite. Vor exista zile în care copilul tău nu va deschide caietul. Asta face parte din proces și arată că învață să se autoregleze.
Tu ai rolul unui ghid răbdător. Îl înveți că greșeala îl ajută să crească și că efortul are sens când există o relație sigură.
Dacă spune „nu vreau să îmi fac temele”, respiră adânc. Gândește-te cum te poți conecta cu emoția lui. Motivația apare atunci când copilul se simte văzut și susținut.
Când copilul este înțeles și valorizat, temele nu mai devin un conflict. Se transformă într-un spațiu în care el învață prin siguranță și apropiere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.