Știința spune că vârsta la care începem să avem amintiri este un subiect interesant și variat. Poate că te întrebi de ce unii dintre noi par să-și amintească evenimente de la o vârstă foarte fragedă, în timp ce alții au amintiri mai puține sau deloc din copilăria timpurie. Ei bine, există o mulțime de factori care influențează acest lucru.
În general, majoritatea oamenilor încep să-și amintească lucruri în jurul vârstei de trei sau patru ani. Cu toate acestea, există excepții, adică acele persoane care par să aibă amintiri mai îndepărtate, dar aceste cazuri sunt destul de rare. În primii ani de viață, avem o tendință de a uita aproape totul, de parcă am avea o mică amnezie. Este ca și cum memoria noastră face un fel de curățare și face loc pentru amintiri mai semnificative pe măsură ce creștem.
Un lucru interesant este că, în unele cazuri, amintirile noastre pot fi influențate de poveștile și anecdotele pe care le-am auzit de la părinți sau alți membri ai familiei. Astfel, s-ar putea să ne amintim evenimente care nu s-au întâmplat cu adevărat, dar pe care le-am creat în mintea noastră datorită acestor relatări. Deci, memoria noastră poate fi un lucru destul de subiectiv.
Cu câțiva ani în urmă, o echipă de experți a lansat un studiu uluitor despre capacitatea copiilor de a păstra amintiri la o vârstă fragedă de doar doi ani. Experimentul lor a implicat un truc cu o cutie și o jucărie, care avea să demonstreze abilitatea uimitoare a copiilor de a învăța și de a-și aminti lucruri la o vârstă atât de fragedă.
Timp de două zile, cercetătorii au folosit o cutie misterioasă pentru a ascunde și apoi a face să dispară o jucărie sub privirile curioase ale celor mici. În locul jucăriei dispărute, apărea alta, însoțită de sunete și lumini sclipitoare, creând astfel un moment magic pentru copii. Aceștia au fost învățați să folosească o mică mașină și o pârghie pentru a face această magie să se întâmple.
A treia zi a adus momentul testului, când copiii au fost întrebați dacă pot folosi mașina și pârghia pentru a recrea această minune. Cei care au reușit au fost răsplătiți cu o medalie și un cadou.
Mulți ani mai târziu, când acești bebeluși de odinioară ajunseseră aproape în preadolescență, cu vârste între 10 și 12 ani, echipa de cercetători i-a intervievat din nou. Au arătat copiilor o medalie similară celei pe care o primiseră în ziua experimentului și i-au întrebat dacă își mai amintesc acea experiență.
Rezultatele au fost uluitoare. Aproximativ o cincime dintre copii și-au adus aminte de experiment, iar din această grupă, doi dintre ei aveau sub trei ani când a fost realizat experimentul inițial. Acești doi tineri, acum preadolescenți, au petrecut săptămânile următoare discutând despre amintirile lor din copilăria timpurie, făcându-i pe cercetători să se întrebe cum comunicarea ar putea influența memoria la o vârstă atât de fragedă. Acest studiu impresionant ne amintește cât de uimitoare pot fi capacitățile copiilor și cât de importante sunt primele lor experiențe în formarea amintirilor.
Amintirile din copilărie sunt ca un tablou unic, dar natura și profunzimea lor pot varia semnificativ în funcție de o multitudine de factori care modelează capacitatea noastră de a ne aduce aminte de evenimentele trăite conștient.
Unul dintre acești factori-cheie este limbajul. Pentru a crea și a păstra amintiri, trebuie să avem cuvinte și concepte care să le însoțească. Prin urmare, nivelul de dezvoltare a limbajului pe care îl atinge un copil va influența în mod semnificativ diversitatea și profunzimea amintirilor pe care le poate crea. Cu cât un copil are un limbaj mai bogat și mai complex, cu atât mai multe detalii pot fi capturate în amintiri, creând astfel o paletă mai bogată de experiențe de viață pe care le poate aminti cu claritate.
Cercetătorii au descoperit un al doilea factor semnificativ în ceea ce privește amintirile, și anume inteligența. Se pare că nivelul de inteligență poate influența în mod direct amintirile noastre. Persoanele cu dizabilități intelectuale pot avea o gamă mai restrânsă de experiențe, ceea ce se traduce și într-un număr mai mic de amintiri. Această conexiune între inteligență și amintiri evidențiază complexitatea și subiectivitatea formării amintirilor.
În concluzie, amintirile din copilărie sunt produse ale unui labirint de factori, precum dezvoltarea limbajului și nivelul de inteligență. Acești factori contribuie la crearea unor amintiri unice pentru fiecare individ, reflectând varietatea și complexitatea experiențelor noastre de viață.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil