Numărul cazurilor de violenţă în şcoli a crescut de şapte ori în ultimii trei ani: „Fără colaborare, fenomenul nu poate fi ameliorat”

Datele arată că din totalul cazurilor, 249 s-au produs în școlile din mediul rural, iar 197 în cele din mediul urban.

Potrivit informațiilor transmise de Inspectoratul Școlar Județean Dolj către Agerpres, majoritatea incidentelor au vizat forme ușoare de violență între elevi. Au fost raportate 314 astfel de cazuri, dintre care 190 în mediul rural și 124 în mediul urban.

Aceste situații includ atingerea nedorită fără conotație sexuală, scuipatul, îmbrâncelile, trântirea, aruncarea cu obiecte, tonul ridicat cu intenție, tachinarea, ironiile, insultele sau poreclirea și intimidarea.

Bullying, automutilare și tentative de suicid

Statistica mai consemnează 35 de cazuri de bullying, dintre care 22 în rural și 13 în urban. Alte 32 de incidente au fost încadrate la vătămare corporală, lovire sau aruncare cu obiecte, 14 în mediul rural și 18 în urban.

Au mai fost raportate 3 cazuri de automutilare, 2 cazuri de cyberbullying, un caz de consum de substanțe psihoactive, un caz de tentativă de suicid, un caz de agresiune sexuală, 2 cazuri de instigare la violență și discriminare și un caz de incendiere sau tentativă de incendiere.

Majoritatea acestor situații s-au produs în mediul urban, cu excepția tentativei de suicid, raportată în mediul rural.

Pandemia, factor declanșator pentru agresivitatea online

Directorul Centrului Județean de Resurse Educaționale și Asistență Psihopedagogică Dolj, Mariana Pădureanu, afirmă că pandemia a avut un rol important în apariția și dezvoltarea comportamentelor agresive, în special în mediul online.

„Perioada în care copiii au fost izolaţi şi nevoiţi să-şi desfăşoare activitatea exclusiv online a favorizat manifestarea agresivităţii în mediul virtual. În spatele unui ecran este mult mai uşor să emiţi jigniri, ameninţări sau comentarii răutăcioase. După încheierea pandemiei, însă, majoritatea cazurilor raportate sunt legate de violenţa produsă efectiv în unităţile de învăţământ, acolo unde pot fi înregistrate oficial”, a declarat directorul CJRAE Dolj.

Chiar dacă numărul cazurilor de cyberbullying raportate este redus, conducerea centrului atrage atenția că datele nu surprind întreaga dimensiune a fenomenului.

„Este posibil ca, în realitate, numărul cazurilor să fie mai mare decât cel raportat”, afirmă Mariana Pădureanu, explicând că nu toate situațiile ajung să fie înregistrate sau să parcurgă complet procedura anti-violență.

Cauze multiple și dificultăți în intervenție

În analiza cauzelor, directorul CJRAE vorbește despre factori economici, sociali, familiali și de mediu, dar subliniază că fiecare caz are specificul său și ar necesita evaluări detaliate la nivelul fiecărei școli, prin comisiile constituite pentru astfel de situații.

Un obstacol major îl reprezintă lipsa de colaborare a familiilor.

„De multe ori este foarte greu să contactăm familia sau să o convingem să vină la consiliere. Fără acordul părinţilor, consilierul şcolar nu poate interveni”, explică directorul CJRAE. Excepție fac cazurile grave, precum tentativele de suicid, unde intervenția este permisă pentru protejarea vieții copilului.

Deși numărul de angajați ai CJRAE Dolj a crescut, volumul solicitărilor a crescut și el. În multe situații, un consilier deservește mai multe școli, ceea ce limitează intervențiile constante și aprofundate.

Programe de prevenție 

Pentru sprijinirea unităților de învățământ, CJRAE Dolj a implementat programe finanțate de Ministerul Educației, precum „Împreună prindem curaj”, prin care școlile au primit fonduri pentru activități de prevenire a violenței.

„Prioritate au avut şcolile care au raportat cazuri de violenţă, tocmai pentru a încuraja asumarea şi raportarea corectă a fenomenului. Şcoala sau consilierul şcolar nu pot rezolva singuri această problemă. Este nevoie de implicarea întregii comunităţi, familie, şcoală, autorităţi, societate civilă şi mass-media. Fără această colaborare, fenomenul nu poate fi ameliorat”, mai spune Pădureanu.

Conducerea CJRAE susține că violența școlară se află pe un trend ascendent, chiar dacă statisticile nu surprind întotdeauna realitatea completă.

„Ceea ce este esenţial nu este doar raportarea, ci intervenţia corectă, respectarea procedurilor şi sprijinul constant pentru copiii aflaţi în dificultate”, punctează directorul.

Cum văd directorii de școli fenomenul

Din perspectiva conducerii unităților de învățământ, analiza se face în baza procedurilor legale și a măsurilor instituționale. Directorul Colegiului „Ștefan Odobleja” din Craiova, Georgiana Firescu, afirmă că, la nivelul colegiului, situația este sub control.

„Nivelul violenţei în colegiul nostru se menţine la un nivel scăzut, fără incidente grave care să afecteze siguranţa elevilor sau a personalului. Cele mai multe situaţii semnalate sunt conflicte verbale sau relaţionale, specifice adolescenţei, care sunt gestionate prin intervenţii educative şi consiliere, fără a degenera în acte de violenţă fizică”, spune directorul.

Aceasta atrage atenția că schimbările sociale și influența mediului digital modifică semnificativ comportamentele elevilor, motiv pentru care prevenția bullyingului devine esențială.

„Acţionăm constant în direcţia prevenţiei, nu doar a sancţionării. Aplicăm proceduri clare de prevenire şi intervenţie, în conformitate cu legislaţia în vigoare, Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, ROFUIP şi metodologia privind prevenirea şi combaterea violenţei şi a bullyingului în mediul şcolar. Există un plan de intervenţie funcţional, iar fiecare caz este analizat individual, cu respectarea confidenţialităţii şi a interesului superior al elevului”, mai spune prof. Georgiana Firescu.

Experiența din clasă, mărturia unui diriginte

Un profesor diriginte dintr-un liceu din Dolj descrie experiențe care arată fragilitatea echilibrului dintr-o colectivitate de elevi.

„M-am confruntat cu bullying-ul şi la seria trecută, şi la seria aceasta. La una din clase, un elev era agresat constant în timpul orelor, fiind lovit cu hârtiuţe, până când, epuizat, a cedat şi a povestit totul în faţa colegilor. I-am văzut pe toţi cum s-au coalizat împotriva lui”, își amintește cadrul didactic.

Un exercițiu simplu, cererea de a scrie anonim numele agresorilor, a scos la iveală situația reală. „Jumătate de clasă a scris numele victimei”. Abia după un mesaj ferm transmis pe grupul clasei, unde erau incluși și părinții, comportamentele s-au mai temperat.

La seria actuală, dirigintele spune că au fost semnalate trei cazuri de bullying în patru ani de liceu.

„Am primit poze de la părinţi. Copilul fusese lovit intenţionat cu mingea în figură. I s-au spart ochelarii, cu lentile făcute pe comandă. Totul era de durată şi costisitor”, povestește acesta.

Profesorul recunoaște că, la începutul carierei, încerca să rezolve singur conflictele. „Nu ştiu în ce măsură puteam schimba lucrurile. Soluţia care funcţionează cel mai rapid rămâne confruntarea directă între părinţi. Discuţiile devin tensionate, uneori se ajunge la ameninţări cu judecata, dar, paradoxal, aşa se potolesc lucrurile”, mai spune dirigintele.

Într-un caz, părinții agresorului și-au cerut scuze, iar copilul a plâns, însă comportamentul ulterior a arătat lipsa reală a regretului.

„Chiar şi aşa, presiunea exercitată de familie a dus la reducerea comportamentelor agresive. De obicei violenţa ia forma unei hărţuiri constante, care ajunge frecvent la lovituri, chipurile neintenţionate. Reacţia părinţilor apare doar atunci când sunt anunţaţi de consecinţe concrete: scăderea notei la purtare, referat disciplinar, implicarea poliţiei sau a instanţei. Cauza este lipsa de educaţie din partea agresorilor, inclusiv a părinţilor acestora. Deşi, la nivel declarativ, părinţii par să înţeleagă gravitatea situaţiei, în practică nu intervin consecvent. Se potolesc doar când aud de poliţie sau de judecată. Trebuie să recunoaştem că violenţa din şcoli nu este doar o problemă de comportament a copiilor, ci rezultatul unui lanţ de slăbiciuni, de la familie, la şcoală şi până la instituţiile care ar trebui să ofere sprijin. Iar, de multe ori, profesorul rămâne singur, încercând să stingă conflicte cu mijloace limitate, într-un sistem care reacţionează mai degrabă la criză decât la prevenţie”, mai spune dirigintele.