În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, moderată de Loredana Iriciuc, logopedul Iuliana Baban a punctat care sunt activitățile care descurajează vorbirea la copii.
Una dintre activitățile principale care descurajează vorbirea la copii este privirea la ecrane. În aceste medii, totul se desfășoară rapid și impersonal, ceea ce poate afecta atenția și concentrarea copiilor în timp. Numeroase studii au demonstrat că utilizarea excesivă a tehnologiei la vârste tot mai fragede are un impact negativ asupra dezvoltării neurologice a copiilor.
„E un subiect delicat, nici nu știu dacă aș mai veni eu cu vreo noutate despre impactul luminii albastre, despre impactul asupra dezvoltării creierului, despre agitația pe care o produce, inclusiv tulburări de somn, tulburări alimentare și multe, multe altele”, a precizat Iuliana Baban la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
SURSA FOTO: freepik.com @andrewminsk123
Experta atrage atenția că deși unele aplicații educaționale pot oferi beneficii în învățare, este important să se înțeleagă că acestea nu înlocuiesc interacțiunea umană autentică. Copiii expuși excesiv la ecrane pot să nu conștientizeze diferența dintre lumea reală și cea virtuală, ceea ce poate duce la comportamente problematice și dificultăți în relațiile sociale.
„Prin faptul că în fața ecranului, în primul rând, nu este o interacțiune socială reală. Acolo totul se întâmplă pe repede înainte, cu foarte mare viteză, ceea ce produce, de altfel, în timp, dificultăți de concentrare, deci afectează calitățile atenției. Sunt nenumărate studii, adică este absolut sigur, 100% dovedit științific. Nu mai are nimeni niciun dubiu că această tehnologie, folosită abuziv și la vârste din ce în ce mai fragede, are un impact negativ asupra dezvoltării neurologice.
Știu că în manualele de specialitate încă nu este recunoscut autismul virtual ca fiind o afecțiune de sine stătătoare. Adevărat! Dar, copii care sub influența acestor tehnologii ajung să manifeste comportamente, tulburări în dezvoltare, sunt din ce în ce mai mulți. Cazurile sunt reale!
Trag un semnal de alarmă pentru că, într-o primă etapă, părinții sunt intrigați. În primul rând, ei vin cu argumentul unor elemente educative. Sunt, într-adevăr, și folosesc chiar și eu unele as astfel de softuri educaționale prin care copilul învață forme, culori, litere, să numere.
Dar, vin eu cu un contraargument legat exact de ceea ce spuneam: latura socio-emoțională. Pierde partea de interacțiune, limbajul își pierde din funcționalitate. Adică înmagazinează niște informații pe care le bagă în niște sertărașe, dar pe care nu le utilizează corespunzător. De adăugat faptul că dacă sunt nesupravegheați, de multe ori accesează conținuturi și tot felul de joculețe, de filmulețe cu elemente de agresivitate. S-a observat în rândul copiilor din ce în ce mai mici că au astfel de tendințe, că nu conștientizează, nu mai fac diferența dintre real și virtual și încep să se comporte la grădiniță față de colegi de-ai lor, așa cum au văzut ei pe ecran.
De multe ori nici nu realizează că în viața reală lucrurile sunt mult mai dureroase decât se întâmplă în jocul lor. În jocul lor, de foarte multe ori, au un anumit număr de vieți și o pot lua de la capăt. Și ce să vezi? În lumea reală lucrurile nu stau chiar așa. Și atunci pentru ei nu este foarte clar, mai ales că sunt în etapa în care debordează de imaginație. Sunt în etapa în care oricum firul dintre real și imaginar este subțire. Tocmai de aceea există zâne, prinți, dar au cam fost înlocuiți de supereroii moderni din Marvel, din alte surse mult mai atractive care au un impact mult mai puternic, mult mai aproape de nevoile lor prezente”, a mai explicat Iuliana Baban.
Iuliana Baban a subliniat că există mai mulți factori care descurajează vorbirea la copii, în afara pericolului reprezentat de utilizarea excesivă a ecranelor. Unul dintre acești factori este legat de dezvoltarea socio-emoțională a copiilor, inclusiv de fricile și timiditățile lor în legătură cu comunicarea în prezența altora.
„Sunt mai mulți factori. În afară de pericolul pe care l-am menționat deja, al ecranelor, mai apare și problematica pe care am conturat-o puțin mai devreme, legată de dezvoltarea socio-emoțională: anumite frici, anumite timidități, cât de pregătit este el din punct de vedere emoțional pentru a comunica în prezența celorlalți.
Zona aceasta este foarte importantă pentru că sunt copii care au astfel de frici de a vorbi în public, încă de mici. Se rușinează, se închid foarte repede și e de lucrat nu atât asupra limbajului, a pronunției, cât a emoțiilor, a ceea ce simte, cum simte, cum reușește să se relaxeze, să se conecteze cu ceilalți, să aibă încredere în el.
Pentru partea legată de dezvoltarea socio-emoțională, recomand conexiunea cu mediul, conexiunea cu ceilalți care începe cu familia de bază, cu părinții, frați, surori, dacă e cazul, și într-o primă etapă cu mama. Mama ar fi prima persoană de atașament. Un atașament sigur va avea ca efect o persoană încrezătoare, dornică să învețe, să se exprime, să se afișeze, să-și expună nevoile și dorințele”, a mai spus Iuliana Baban.
Urmăriți emisiunea integral:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil