A educa un copil înseamnă și să faci față crizelor lui de plâns, de furie sau chiar de lipsă de respect. Iar aceste situații apar adesea mult mai devreme decât ne așteptăm. Nu este nevoie să aștepți adolescența ca nervii să îți fie puși la încercare. Cum reacționezi atunci când copilul îți sfidează autoritatea? Sfaturile psihologului Pauline Dujardin.
Acasă sau în public, copilul poate deveni provocator fără să fi ajuns încă la adolescență. Testarea limitelor face parte din dezvoltarea lui, iar corectarea acestui comportament este o responsabilitate a părintelui, pentru ca micuțul să devină un adult echilibrat în societate.
Chiar dacă este greu de pus în practică, acest proces este necesar.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Adesea, dificultățile încep în jurul vârstei de doi ani, cunoscută drept etapa Terrible Two. Bebelușul zâmbitor începe să înțeleagă că este o ființă independentă de părinții săi și că poate să li se opună.
Cuvântul lui preferat devine „nu”, uneori însoțit de crize de furie, plâns sau perioade lungi de supărare.
Este o etapă derutantă pentru părinți, dar nu este un semn de educație greșită, explică psihologul Pauline Dujardin, potrivit Parents. Copilul nu încearcă să își enerveze părinții, ci se dezvoltă normal ca individ. Este important să îl lași să se exprime, fără să cazi în negocieri nesfârșite, obositoare și generatoare de anxietate.
Soluția propusă de specialist este să folosești întrebări închise. În loc să îl întrebi dacă vrea un iaurt, îi poți oferi alegerea între un iaurt cu căpșuni sau unul simplu. Astfel, copilul simte că are control, că se exprimă și că face o alegere, dar va mânca iaurtul fără să îl refuze.
Un alt exemplu este să nu îl întrebi dacă vrea să își pună puloverul când este frig, ci să îl întrebi dacă îl preferă pe cel roșu sau pe cel verde.
Psihologul îi încurajează pe părinți să fie fermi și consecvenți pe tot parcursul copilăriei și adolescenței. Faptul că un copil își testează autoritatea nu înseamnă că este prost educat. Este sănătos să exploreze limitele și să observe diferențele dintre ceea ce spun părinții și ceea ce fac.
Pentru a se dezvolta armonios, copilul are nevoie de coerență în regulile stabilite de părinți. A-l lăsa să facă orice nu îl ajută, iar copiii care devin tiranici caută adesea siguranță.
Dacă copilul îți sfidează autoritatea, fie în public, fie acasă, încearcă să nu te învinovățești sau să te critici. Acest comportament face parte din dezvoltarea lui.
Lasă-l să se exprime, dar rămâi ferm sau deschide calea către un compromis, dacă situația o permite.
Încearcă să îi explici treptat cum să își recunoască și să își controleze emoțiile.
Evită pe cât posibil refuzurile directe din partea lui, folosind întrebări închise care îi permit totuși să se afirme și să facă alegeri.
Ar trebui să-l responsabilizezi treptat și să îl ajuți să înțeleagă că acțiunile lui au consecințe. De exemplu, dacă strică intenționat o jucărie, nu o înlocuiești imediat, iar dacă murdărește ceva, îl implici în curățenie.
10 așteptări uitate ale copiilor din anii ’90 care chiar au format responsabilitatea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
