Etapa lui „NU”: De ce apare această perioadă dificilă și cum să acționeze părinții? „Este un semn clar că ceva minunat se întâmplă”

Data publicării:
Etapa lui „NU”: De ce apare această perioadă dificilă și cum să acționeze părinții? „Este un semn clar că ceva minunat se întâmplă” / FOTO: freepik.com @prostock-studio
Etapa lui „NU”: De ce apare această perioadă dificilă și cum să acționeze părinții? „Este un semn clar că ceva minunat se întâmplă” / FOTO: freepik.com @prostock-studio

Orice l-ai întreba/ruga/cere, răspunsul copilului este întotdeauna „NU”. Cu siguranță, micuțul tău este la ceea ce se numește „etapa lui NU”. Vă explicăm ce este și cum ar trebui să acționați!



La vârsta de doi ani și jumătate, micuții încep să descopere lumea din jurul lor cu un entuziasm debordant și o dorință puternică de a face totul singuri. Această perioadă, cunoscută sub numele de „etapa lui nu”, poate părea uneori provocatoare pentru părinți, dar este un semn clar că ceva minunat se întâmplă în dezvoltarea copilului, spun psihologii.

Unul dintre semnele distinctive ale acestei etape este opoziția constantă la orice propunere sau cerere venită din partea părinților. Este momentul în care cuvântul preferat al micuților devine „nu”, iar dorința de a face lucrurile singuri atinge cote maxime. Această manifestare de independență este, de fapt, un semn sănătos al dezvoltării lor.

Citește și „Lăsați copiii să se îmbrace singuri!” Un kinetoterapeut spune ce abilități importante dobândesc micuții atunci când fac acest lucru

Copilul începe să se simtă autonom

2. Etapa lui ... (etapa-lui-nu-de-ce-apare-aceasta-perioada-dificila-si-cum-sa-actioneze-parintii-este-un-semn-clar-ca-ceva-minunat-se-intampla-2_04925800.jpg)

SURSA FOTO: freepik.com @p-ponomareva

Micuțul tău începe să se simtă autonom și îi place să exploreze lumea în propriul ritm. Refuzul de a asculta și de a accepta ajutorul părinților este o parte naturală a procesului lor de învățare. Este important ca părinții să înțeleagă că această nevoie de „a face lucrurile singur” nu ar trebui să fie interpretată ca o respingere sau un semn de neascultare.

În această perioadă, este important să găsim echilibrul potrivit între a încuraja autonomia copilului și a asigura îndeplinirea nevoilor esențiale din viața de zi cu zi. Părinții pot încuraja dezvoltarea independenței oferindu-le micuților sarcini simple și adaptate vârstei lor, care să îi implice în activități cotidiene.

Deși poate fi tentant să impunem autoritatea pentru a menține controlul, este esențial să ne amintim că această etapă reprezintă o parte vitală a procesului de creștere a copilului spre autonomie. Găsirea unui echilibru între ghidarea lor și lăsarea lor să exploreze și să învețe din propriile experiențe este cheia pentru a-i ajuta să devină adulți independenți și siguri pe ei.

Cum să acționați?

Forțarea lor să facă lucruri împotriva voinței lor nu este întotdeauna cea mai potrivită abordare. Ba chiar s-ar putea să producă un efect opus celui dorit. La această vârstă, inteligent este cuvântul-cheie, iar răbdarea și fantezia devin ingrediente esențiale pentru a construi o relație bazată pe ascultare și înțelegere reciprocă.

Imaginați-vă scenariul în care micuțul nu vrea să-și pună haina. În loc să îl forțați, puteți încerca un truc ingenios: pretindeți că puneți haina pe un pluș. Această abordare poate stârni curiozitatea copilului, iar rezultatul poate fi surprinzător de benefic - micuțul ar putea decide să coopereze și să-și pună haina.

La fel de eficient poate fi și momentul mesei. Dacă copilul se împotrivește să stea la masă la ora mesei, încercați să vă ascundeți farfuria sub șervețel. Curiozitatea sa ar putea învinge rezistența, iar dorința de a descoperi ce se află sub șervețel îl poate determina să ia loc la masă cu entuziasm.

În această călătorie a educării, răbdarea și fantezia devin aliați de încredere. Găsirea modalităților creative de a încuraja ascultarea fără a declanșa lupte inutile devine esențială. Fiecare zi poate fi o oportunitate de a inventa mici trucuri care să inspire copiii să asculte și să învețe, oferindu-le totodată un sentiment de independență și control.

În concluzie, dragi părinți, abordarea inteligentă în educația copiilor mici implică cultivarea răbdării, folosirea imaginației și descoperirea unor trucuri mici care să transforme momentele de NU în oportunități de învățare și conexiune afectivă.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Comportamente si Emotii





DC Media Group Audience
pixel