Explozie de cazuri de diabet în Sibiu: Tot mai mulți copii și tineri afectați
01 Iulie 2026
Alienarea parentală nu apare din senin; ea este strâns legată de neputința de a accepta pierderea controlului și a partenerului de cuplu. Atunci când orgoliul este rănit, copilul încetează să mai fie văzut ca o ființă vulnerabilă care are nevoie de ambii părinți și devine o simplă prelungire a dorinței de răzbunare a adultului.
„Se pune problema de mândrie. Mândria este cea care întunecă rațiunea... Mândria este cea care, deranjată fiind de firescul mers al lucrurilor din viață, iese la suprafață. Prin ieșirea la suprafață, părintele mândru spune așa: «Aha, ai renunțat la mine? Aha, m-ai părăsit? E, lasă că vezi tu ce o să pățești! Am să-ți întorc copilul împotriva ta 100%! Te vei târî în genunchi în fața mea ca să-ți vezi copilul, nenorocitule!» sau «nenorocito!», fiindcă nu uitați, alienatorul poate fi ori bărbat, ori femeie”, spune psihologul Radu Leca la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Nu există un profil exclusiv de gen în această patologie socială. Atât mamele, cât și tații sunt la fel de capabili să declanșeze campanii masive de distrugere a imaginii celuilalt părinte, folosing copilul ca pe un scut și ca pe o armă în același timp.
Cele trei scenarii extreme de defăimare: Alcoolic, roxicoman sau pedofil
Pentru a-și justifica refuzul de a permite legătura dintre copil și părintele vizat, alienatorul nu recurge la simple reproșuri cotidiene, ci creează acuzații de o gravitate extremă, menite să distrugă reputația victimei atât în fața copilului, cât și în fața instanței de judecată.
„Cel care este victima alienatorului, denumit părinte vizat, va avea parte de elemente cu conținut îngrozitor. Fiindcă alienatorul parental ce începe alienarea după divorț ca formă de răzbunare – fiți atenți ce vă spun – va avea următoarele trei scenarii în minte la care va munci foarte bine și foarte mult: numărul unu, părintele victimă va trebui să fie scos ori alcoolic, el nefiind alcoolic; ori toxicoman, el nefiind toxicoman; ori pedofil”, relatează Leca.
Aceste etichete devastatoare sunt construite fără nicio dovadă reală, dar cu o forță de convingere uriașă, prin specularea oricărui context. Răzbunarea se desfășoară „fără teamă”, iar alienatorul folosește minciuna sistematică pentru a crea o prăpastie insurmontabilă.
Vânătoarea de gesturi: Cum devine iubirea părintească „manifestare anormală”
Odată ce scenariul defăimării este pus în mișcare, orice comportament firesc, cald sau protector al părintelui vizat este monitorizat de alienator și transformat într-o dovadă de perversiune sau abuz în fața judecătorilor.
„Orice gest va fi pus sub semnul întrebării. Orice gest, dacă se realizează pe stradă, în mașină, în casa scării la aducerea minorului, este pus sub semnul întrebării: «Cum adică țineai copilul de mână? Dar n-ai voie să ții copilul de mână! E clar, stimată onorată instanță, avem de-a face cu o tendință... Subiectul a luat minorul în brațe și l-a pupat! Cum adică să pupe copilul? Nu se poate așa ceva, onorată instanță, aceste manifestări nu sunt normale!»”, explică psihologul Radu Leca.
Această răstălmăcire constantă pune părintele vizat într-o defensivă permanentă. Acesta ajunge să se teamă de propriile manifestări de afecțiune față de copil, de frică ca acestea să nu fie folosite ca probe judiciare împotriva sa, lăsând astfel drum liber alienatorului să domine exclusiv universul afectiv al minorului.
Părinți și Pitici și psihologul Radu Leca au lansat prima campanie online dedicată prevenirii alienării parentale, o inițiativă amplă, construită pe informare, responsabilizare și sprijin pentru familiile aflate în conflict. Campania este susținută de Federația Națională a Părinților ProEDU.
