EXCLUSIV |Cum își câștigă copilul autonomia la școală. Prof. Claudia Chiru explică de ce este o mare greșeală să-i aduci caietul uitat
25 Septembrie 2026
Presiunea notelor din catalog și teama de evaluare riscă să transforme școala într-un spațiu al anxietății pentru elevi și părinți. Prezentă în emisiunea Părinți Prezenți, profesoara pentru învățământul primar Claudia Chiru lansează un apel la blândețe și înțelegere și explică de ce goana după caiete impecabile blochează dezvoltarea gândirii critice. Greșelile mici, asumate și corectate la clasă, reprezintă combustibilul prin care copiii își dezvoltă reziliența interioară și devin autonomi într-o societate tot mai complexă.
În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, moderată de Loredana Iriciuc, profesoara Claudia Chiru, cadru didactic pentru învățământul primar, fondatoarea școlii alternative Saga Kid și inițiatoarea conferinței naționale despre Arhitectura Cognitivă în Educație (ACE), a abordat fără ocolișuri această tensiune care macină familiile la fiecare început de an școlar.
Discuția a pornit de la observația Loredanei Iriciuc: „În fiecare an începutul școlii readuce aceleași discuții despre note, rezultate și performanță, dar educația înseamnă mult mai mult decât ceea ce apare într-un catalog. Copilul trebuie să învețe să gândească, să pună întrebări, să greșească, să accepte un eșec, să ceară ajutor și să devină treptat autonom”.
Prof. Claudia Chiru a explicat de ce goana după perfecțiune blochează dezvoltarea firească a celor mici și cum poate fi transformată sala de clasă într-un spațiu de siguranță, explorare și creștere.
Prof. Claudia Chiru: „Nu transformați școala într-un verdict”
Când fiecare temă sau notă din catalog devine o sentință absolută despre viitorul copilului, bucuria nativă a descoperirii dispare. Micuțul ajunge să învețe din frică, nu din curiozitate, iar relația din familie se degradează sub presiunea așteptărilor exagerate.
Apelul Claudiei Chiru merge la rădăcina acestei probleme.
„Aș vrea să îi rog pe părinți să nu transforme școala copilului într-un verdict! Pentru că copilul intră la școală pentru a învăța, pentru a evolua, pentru a progresa, pentru a-și descoperi valențele, pentru a descoperi pasiunea și pentru a descoperi ce dorește să devină în viață. Cu cât suntem mai prietenoși cu aceste nevoi ale copilului și cu cât ne bazăm mai mult pe emoție și pe construcția aceasta internă, pe arhitectura aceasta cognitivă făcută pas cu pas și temeinic, cu atât copilul va putea face față în societate și noi vom putea beneficia de pe urma minții lui. Deci școala nu este un verdict, este un loc în care copilul evoluează, greșește, învață din greșeli și face pași mici”, spune prof. Chiru.
Misiunea anilor de școală primară este aceea de a testa ipoteze, de a încerca și de a învăța depășirea obstacolelor, nu de a livra rezultate fără cusur de la prima încercare.
Arhitectura cognitivă și rolul trăirilor interioare: Cum se formează de fapt gândirea
Conceptul de arhitectură cognitivă explică modul în care creierul procesează și integrează experiențele de zi cu zi. Învățarea autentică nu înseamnă acumularea mecanică de date, nici redarea unor texte găsite pe internet sau furnizate de unelte digitale, ci construirea unor trasee neuronale trainice prin experimentare și emoție. Profesoara atrage atenția că accentul este pus adesea pe indicatori greșiți.
„Pentru ce îl educăm pe copil? Pentru că vorbim enorm despre ce să știe copilul, despre cât să știe, ce note să ia, cum să arate programa de la școală și vorbim foarte puțin despre modul în care copilul gândește, despre modul în care înțelege, cum își construiește arhitectura cognitivă, care înseamnă efectiv, simplu așa explicat, cum gândește copilul. Pentru că vedeți, dacă îi oferim informație copilului nu înseamnă că el a învățat, nu înseamnă că el a reținut-o. Înseamnă că după ce îl punem în contact cu informația trebuie să ne asigurăm că acolo se produc niște legături cu ceea ce el avea dinainte despre subiectul respectiv, să ne asigurăm că se face transferul, că el prin experiență poate să aducă informația aceea, să o aplice în viața lui de zi cu zi, să o lege și să o ducă mai departe”, spune prof. Chiru.
Procesul real presupune contactul inițial cu lecția, legarea ei de noțiunile știute anterior, încercarea pe cont propriu, trăirea sănătoasă a momentului când ceva nu iese și, abia la final, folosirea noii deprinderi în viața de toate zilele.
De ce un caiet perfect ascunde probleme: Valoarea pedagogică a ciornelor și a ștersăturilor
Una dintre cele mai păguboase practici din familii este cosmetizarea temelor. Părinții stau ore în șir lângă copii, corectează fiecare rând și dictează varianta ideală, astfel încât pe banca de la școală să ajungă pagini impecabile. Prof. Claudia Chiru avertizează că această abordare lasă învățătorul fără niciun reper de lucru.
„Dacă părintele dorește ca propriul copil să aibă un caiet perfect, greșește. Caietul copilului este instrumentul în care vedem evoluția, în care copilul își scrie propria minte, propria construcție cognitivă, și atunci trebuie să aibă greșeli și acele greșeli trebuie să ajungă la doamna învățătoare! Dacă părintele are grijă ca tema să fie impecabilă în fiecare zi... păi putem să închidem clasa și să mergem acasă! La școală vii cu greșeli pentru că vii să înveți, vii să evoluezi. Eu ca învățătoare am nevoie să știu realitatea. Dacă tu îmi aduci ceva perfect de acasă în fiecare zi, eu nu voi ști niciodată de ce mai ai tu nevoie, ce să-ți dau pentru ca tu să evoluezi, să te dezvolți și să-ți extinzi mintea”, susține învățătoarea.
Paginile de lucru ale unui elev au nevoie de viață. O tăietură cu stiloul sau o cifră corectată arată că mintea a căutat soluția, a detectat capcana și a găsit răspunsul bun.
„Caietul nu trebuie să fie perfect, caietul trebuie să fie viu! Atunci când se uită copilul în caiet trebuie să-și vadă mintea și să vadă: Uite, aici am greșit! Pentru că atunci când greșește și corectează singur la școală cu învățătoarea, învață. El nu va mai greși niciodată. Copilul trebuie să fie obișnuit să facă față unei greșeli, unui eșec mic, că nu se termină lumea dacă a greșit la matematică. Trebuie să fie obișnuit cu aceste greșeli și să învețe din ele, nu să-l dărâme și să ajungă acasă și să fie un meltdown familial”, explică prof. Chiru.
Pregătirea pentru viață prin acceptarea micilor poticneli
Copiii nu pot fi protejați la nesfârșit sub un clopot de sticlă. O societate competitivă și dură cere oameni capabili să se ridice atunci când cad, nu adulți fragili care intră în panică la primul obstacol apărut în cale.
Îndemnul Claudiei Chiru sintetizează filozofia pașilor mici și siguri spre maturitate: „Asta e viața și noi îl pregătim pe copil pentru viață. Vedeți în ce junglă am ajuns să trăim, deci trebuie să fie echipat! Lăsați-l să greșească, lăsați-l să învețe cum să facă față acestor emoții negative care sunt din ce în ce mai multe”.
Lăsat să-și asume propriile omisiuni, ajutat să-și vadă greșelile pe foaie și încurajat să găsească singur calea de îndreptare, elevul devine stăpân pe propriile forțe. Școala își împlinește astfel rostul originar: un teren generos de învățare unde fiecare poticnire este doar o treaptă spre cunoaștere.
Educația din România are nevoie de mai mult decât reforme și schimbări de programe. Are nevoie de dialog între profesorii care sunt zilnic la catedră, părinții care își cresc copiii și specialiștii care îi sprijină în dezvoltare. De la această idee a pornit profesoara pentru învățământul primar Claudia Chiru, fondatoarea SAGA Kid, care organizează în luna octombrie conferința A.C.E., Arhitectura Cognitivă în Educație. Evenimentul, programat în perioada 3 și 4 octombrie 2026, la Hotel Pullman World Trade Center din București, își propune să aducă la aceeași masă oameni care privesc educația din perspective diferite, dar care urmăresc același obiectiv, binele copilului.
Biletele le puteți achiziționa de pe iabilet.ro. Părinți și Pitici este partener media la A.C.E. - Arhitectura Cognitivă în Educație.