Radu Leca: 7 măști ale adolescentului consumator de marijuana

Există 7 măști pe care adolescenții cu exercițiu în arta manipulării le afișează în relația cu părinții invizibili.

„Masca relaxatului” 

De ce apare „Masca relaxatului” și cum sună minciuna care ascunde consumul de marijuana în conversațiile cu părinții?

În multe familii, adolescentul simte tensiune internă legată de performanță, apartenență și imagine, iar marijuana ajunge asociată cu calmul rapid și cu o pauză de la presiune. În psihologia dezvoltării, adolescența aduce un creier orientat spre recompensă imediată și spre reducerea disconfortului, iar discursul devine o unealtă de management al anxietății.

Minciuna tipică sună clar, „Sunt doar obosit, am avut o zi grea, vreau să stau în camera mea”, „Am nevoie să mă liniștesc, nu am nimic”. În psihoterapia de familie, „relaxarea” devine un paravan pentru izolare, evitarea contactului vizual, miros mascat cu parfum, gumă, deodorant, iar părintele este invitat involuntar să aleagă între a crede și a confrunta.

Dinamic, adolescentul urmărește să păstreze accesul la consum și să reducă întrebările; părintele riscă să intre în rol de polițist, iar relația alunecă spre suspiciune permanentă. Un rezultat frecvent este escaladarea, părintele apasă cu întrebări, adolescentul răspunde scurt, defensiv, iritat, apoi își întărește secretul.

„Când unul caută liniște, iar celălalt caută adevăr, discuția se axează pe control, nu pe grijă”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca 

„Masca elevului responsabil”

De ce „Masca elevului responsabil” se lipește atât de ușor și ce minciuni „curate” apar în jurul notelor, temelor și programului?

Unii adolescenți își construiesc o imagine de copil funcțional ca să țină departe întrebările despre prieteni, ieșiri și schimbări de comportament. În psihologie, un astfel de adolescent folosește mecanisme de compensare, dacă arată bine într-o zonă, atenția scade în alta.

Minciunile au aer de disciplină, „Am proiect de făcut cu colegii”, „Stau la bibliotecă”, „Am meditație”, „Doamna ne-a dat o lucrare surpriză, rămân după ore”. În psihoterapia de familie, părinții aud cuvinte care activează speranța și mândria, iar emoțiile pozitive slăbesc vigilența.

Uneori, adolescentul livrează chiar și „dovezi”, capturi de ecran, conversații regizate, un caiet deschis pe birou, un ghiozdan aranjat strategic. În spate, consumul se poate lega de anxietate școlară, frică de eșec, perfecționism, rușine; minciuna protejează imaginea și evită o discuție despre vulnerabilitate.

Dacă părintele răspunde doar cu control și verificări, adolescentul învață că adevărul aduce pedeapsă, nu sprijin, iar teatrul devine mai elaborat.

„În familie, performanța ajunge uneori o monedă de schimb pentru tăcere”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca 

„Masca sportivului sănătos”

De ce există „Masca sportivului sănătos” și cum se folosesc scuzele legate de sală, antrenament și stil de viață?

Mulți părinți asociază sportul cu sănătate și disciplină, iar adolescentul simte că această poveste îl apără. În psihologie, identitatea de „om activ” funcționează ca un scut împotriva suspiciunii, dacă aleargă, dacă merge la sală, dacă bea shake-uri proteice, atunci pare „departe” de consum.

Minciunile sună convingător, „Am febră musculară, de aia merg ciudat”, „Mi-e sete fiindcă am tras tare”, „Ochii roșii vin de la alergat și de la vânt”, „Mirosul vine de la colegi, stau în vestiar”. În psihoterapia de familie, părintele se poate simți vinovat când întreabă prea mult, fiindcă pare că subminează un obicei bun.

Un efect secundar este confuzia, semnele consumului se amestecă cu semne de efort, oboseală, apetit crescut, somn profund. În relație, adolescentul câștigă spațiu și timp, iar părintele pierde busola dintre încredere și realism.

„Când o poveste sună sănătos, părintele vrea să se agațe de ea, chiar dacă neliniștea rămâne în corp”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca 

„Masca socialului popular” 

De ce apare „Masca socialului popular” și ce minciuni apar în jurul prietenilor, petrecerilor și „statului pe-afară”?

În adolescență, grupul de egali oferă statut, validare și sentiment de apartenență, iar consumul de marijuana poate intra în ritualurile de conectare.

Minciuna are rol de protecție a tribului, „Stăm doar la povești”, „Ne uităm la un film”, „E ziua cuiva”, „Nu se întâmplă nimic, doar ne plimbăm”. În psihoterapia de familie, părinții aud frecvent formula care închide discuția, „Toți fac asta” sau „E normal la vârsta mea”, formulă care mută conversația din zona de valori în zona de conformare socială. Alte minciuni sunt defensive, „Nu eu, ei”, „Eu doar am stat lângă”, „Nu am tras, am ținut de șase”, „Nu mai vorbesc cu tipul ăla”.

Din punct de vedere psihologic, adolescentul încearcă să evite pierderea libertății și să evite rușinea, iar părintele se teme de anturaj și de riscuri. Dacă părintele atacă direct prietenii, adolescentul simte atac la identitate și își dublează loialitatea față de grup, ceea ce crește secretizarea.

„Când părintele critică grupul, adolescentul aude că este criticat chiar el”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca 

„Masca victimei neînțelese” 

De ce se instalează „Masca victimei neînțelese” și cum arată minciunile care mută responsabilitatea pe stres, familie sau nedreptate?

Unii adolescenți trăiesc conflict interior, știu că încalcă reguli, dar au nevoie să-și păstreze imaginea de copil bun. În psihologie, apare raționalizarea, o poveste care face comportamentul acceptabil moral.

Minciunile au tonalitate dramatică, „Mă stresezi și de asta reacționez așa”, „Acasă nu mă ascultă nimeni”, „Dacă m-ați înțelege, nu aș mai avea nevoie să fug”, „Toți sunt împotriva mea”. În psihoterapia de familie, această mască îi prinde pe părinți în capcană dublă, dacă se înmoaie, consumul rămâne ascuns; dacă devin duri, adolescentul câștigă material pentru scenariul de victimă.

Uneori, adolescentul folosește și minciuni moralizatoare, „Voi aveți vicii, nu aveți dreptul să vorbiți”, „Voi strigați, eu mă calmez cum știu”. Dinamic, nu dispare nevoia reală, adolescentul chiar poate avea anxietate, depresie, dificultăți de reglare emoțională, iar consumul devine o strategie. Părintele are de ales între morală și relație; terapia de familie încurajează o cale de mijloc, limite ferme + curiozitate față de durerea din spate.

„În spatele reproșului stă adesea o cerere de legătură, spusă stângaci și cu armură”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca 

„Masca tehnicianului informat”

De ce se activează „Masca tehnicianului informat” și ce minciuni apar sub formă de pseudo-știință, comparații și minimalizare?

Unii adolescenți își construiesc apărarea cu argumente „mature”, mai ales când părintele nu se simte pregătit să discute despre substanțe. În psihologie, această mască folosește intelectualizarea, emoțiile sunt înlocuite cu explicații, iar discuția devine o dezbatere.

Minciunile sună sofisticat, „E doar natural”, „Nu dă dependență”, „E mai ok decât alcoolul”, „Nu afectează memoria, am citit eu”, „Medicii folosesc canabis în tratamente, deci nu are sens să dramatizăm”. În psihoterapia de familie, adolescentul urmărește să obțină toleranță prin relativizare și să mute părintele din rolul de părinte în rol de adversar într-o dispută logică.

Riscul pentru părinte este să se blocheze, fie cedează fiindcă nu are argumente, fie explodează fiindcă simte manipularea. În realitate, discuția sănătoasă nu se poartă ca la tribunal; se poartă despre funcție, de ce consumă, ce evită, ce cost are asupra somnului, motivației, memoriei, relațiilor, banilor, riscurilor legale.

„Când cineva vine cu definiții, de multe ori încearcă să nu vină cu rușine”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca 

„Masca inocentului ofensat” 

De ce există „Masca inocentului ofensat” și cum arată minciunile bazate pe negare, indignare și întoarcerea vinei?

Când părintele observă ochi roșii, miros, schimbări de apetit, râs nepotrivit, încetinire, uitare, iritabilitate sau izolare, adolescentul poate simți că este pe cale să fie deconspirat. În psihologie, reacția de apărare are intensitate mare, negare + furie + atac.

Minciunile sunt scurte și tăioase, „Nu am făcut nimic”, „Inventezi”, „Ești paranoic”, „Mă controlezi”, „Nu ai încredere în mine”, „Dacă nu ai încredere, de ce mai întrebi?”. În psihoterapia de familie, această mască transformă discuția despre consum într-o discuție despre respect, libertate și intimitate, iar părintele ajunge să se apere în loc să ghideze. Un efect obișnuit este ruptura, uși trântite, telefoane ascunse, parole schimbate, tăcere rece.

În spate, adolescentul se teme de consecințe și de pierderea imaginii; părintele se teme de pierderea copilului către substanță și către anturaj. Un răspuns util include calm, claritate și consecvență, întrebări simple, reguli explicite, verificarea faptelor fără umilire, accent pe siguranță.

„Când indignarea apare brusc, uneori adevărul încearcă să iasă pe ușa din spate”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca 

Cum se leagă toate cele 7 măști între ele?

Cum se leagă toate cele 7 măști între ele și ce înțelegere ajută relația părinte–adolescent să nu se transforme într-un război al minciunilor?

În psihoterapia de familie, măștile nu definesc caracterul adolescentului, ci strategii de supraviețuire emoțională într-o etapă intensă, cu multă presiune socială și cu un creier încă în construcție la capitolul autocontrol. Minciunile acoperă un cerc, consum → teamă de consecințe → ascundere → tensiune în familie → consum ca reglaj. Părintele simte trădare, adolescentul simte invazie, iar legătura se subțiază fix când ar fi nevoie de ea.

În psihologie, schimbarea începe când părintele separă comportamentul de identitate, respinge consumul, rămâne conectat cu persoana.

În plan practic, părintele are nevoie de limite previzibile, reguli legate de siguranță, curiozitate față de motiv, evaluare profesionistă când semnele persistă, colaborare cu școala când apar scăderi de randament, iar în caz de risc acut, intervenție rapidă.

În plan relațional, contează un mesaj repetat, „Îmi pasă de tine mai mult decât îmi pasă să am dreptate”. Adevărul iese mai ușor când adolescentul simte că adevărul nu aduce distrugere, ci structură și sprijin.

„În cuplu și în familie, sinceritatea crește când oamenii simt că pot rămâne iubiți chiar și când greșesc”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca. 

CITEȘTE ȘI: 

Părinții și adolescenții depresivi. Radu Leca: Porniți de la o ipoteză mai blândă decât „nu îi pasă”

Frica de independență a adolescenților. Radu Leca: „E o reacție apărută din hiperprotecție”

Radu Leca, după cazul copilului de 10 ani care și-a înjunghiat prietenul de 24 de ori: „Un act atât de brutal NU e o reacție normală”