Copiii mint din diverse motive, dar adolescenții au în general motive diferite față de copiii mai mici. Într-un studiu s-a ajuns la concluzia că elevii de liceu au mințit în medie de mai mult de patru ori pe zi. Însă de ce mint adolescenții și ce pot face părinții în privința asta? Răspundem pe larg în articolul de mai jos.
Iată câteva motive comune pentru care adolescenții își mint părinții, potrivit psihologilor.
În timpul adolescenței timpurii, relația socială a tinerilor se distanțează de mediul familial, într-un efort de a-și construi autonomia. Afirmarea autonomiei reprezintă una dintre provocările majore ale acestei perioade de dezvoltare.
Cu toate acestea, adolescenții și părinții lor par să aibă perspective diferite asupra ceea ce înseamnă un nivel adecvat de autonomie pentru tineri.
Mulți adolescenți susțin că ar trebui să aibă dreptul de a lua decizii cu privire la o gamă largă de aspecte, precum vestimentația, prietenii, întâlnirile și activitățile recreative. Ei consideră că acestea sunt alegeri personale, în timp ce părinții consideră că aceste aspecte fac parte din sfera autorității lor parentale.
Ca urmare, adolescenții se simt adesea justificați să mintă părinții în încercarea de a-și proteja autonomia atunci când aceștia încearcă să exercite influență sau control asupra unei probleme pe care tinerii o consideră de competența lor personală.
Pe măsură ce adolescenții petrec tot mai mult timp în compania colegilor, în absența supravegherii adulte, părinții se confruntă cu provocarea de a se baza doar pe informațiile oferite de propriii copii cu privire la locurile și persoanele cu care petrec timpul.
Atunci când părinții nu sunt de acord cu anumite aspecte, pot adopta reguli stricte și impune pedepse adolescenților într-un efort de a-și exercita autoritatea.
Pentru a evita pedepsele și conflictele, adolescenții pot recurge la minciuni în fața părinților. De asemenea, ei pot dori să prevină orice confruntare și să-și păstreze autonomia în luarea propriilor decizii, în special în ceea ce privește aspectele pe care le consideră de competența lor și în care simt că au dreptul de a avea control, fără a fi supuși controlului parental.
Minciuna adolescentului poate deveni mai acceptabilă atunci când motivația din spatele acesteia este prosocială sau altruistă, în loc să fie orientată către exploatare sau propriul interes. Adolescenții pot alege să mintă, de exemplu, pentru a-și asuma vina pentru ceva ce nu au făcut, în încercarea de a proteja un prieten.
De asemenea, adolescenții consideră minciunile nevinovate ca fiind acceptabile. O „minciună albă” reprezintă o formă de minciună care este adesea spusă în beneficiul altora. Aceste minciuni sunt de obicei motivate de intenții bune și sunt făcute fără răutate. Adolescenții pot recurge la astfel de minciuni pentru a fi politicoși și pentru a proteja sentimentele celorlalți, de exemplu.
SURSA FOTO: freepik.com
Descoperirile recente dezvăluie faptul că percepțiile greșite despre minciuna adolescenților pot conduce la înțelegerea incorectă a motivelor din spatele acestui comportament. În loc să îi etichetăm pe adolescenți ca fiind rebeli sau malefici, trebuie să ne uităm mai atent la motivele reale.
Contrar credințelor populare, studiile arată că rebeliunea este unul dintre cele mai puțin probabile motive pentru care adolescenții mint. Într-un studiu realizat pe un eșantion de 490 de elevi de liceu, doar 23% dintre adolescenți au considerat rebeliunea ca fiind un motiv acceptabil pentru a-și minți părinții, în timp ce 60% au văzut afirmarea autonomiei ca fiind un motiv acceptabil.
Astfel, adolescenții mint părinții pentru a-și dobândi autonomia și, în același timp, pentru a evita conflictele. Este important de subliniat că minciuna adolescenților nu este o formă de rebeliune împotriva părinților, ci mai degrabă o modalitate de a-și exprima dorința de independență.
Conformitatea cu grupul de prieteni nu reprezintă unul dintre motivele acceptabile pentru a-și minți părinții, potrivit unui studiu recent. Doar 17% dintre adolescenții participanți la cercetare au considerat că „a ști că prietenii le-au spus minciuni similare părinților lor” reprezintă un motiv acceptabil pentru minciună.
Pe măsură ce adolescenții avansează în perioada mijlocie și spre sfârșitul adolescenței, dorința de a se conforma cu grupul de prieteni atinge cote ridicate.
Pe măsură ce adolescenții se apropie de sfârșitul adolescenței, aceștia încep să aprecieze în mod deosebit independența. Dezvoltarea spre stadiul adult se caracterizează prin luarea deciziilor independente, inclusiv independența față de influența grupului de prieteni.
Studiile recente arată că adolescenții nu își mint părinții din dorința de a provoca sau răzbuna. Acestea sunt considerate motivele cele mai puțin acceptabile pentru minciuna adolescenților.
Adolescenții nu își propun să testeze limitele sau să își răzbune părinții prin minciună. Contrar credințelor populare, majoritatea adolescenților nu vizează astfel de comportamente. Având în vedere multitudinea de schimbări prin care trec în această perioadă a vieții, de ce și-ar pierde timpul testând limitele?
De fapt, adolescenții își definesc sau își redefinesc propriile granițe pentru a-și afirma autonomia. Minciuna poate fi o modalitate prin care își exprimă dorința de a-și stabili propriile reguli și de a-și proteja independența. Este un proces firesc al dezvoltării lor, în care caută să-și construiască propria identitate și să-și afirme vocea într-o lume în continuă schimbare.
SURSA FOTO: freepik.com
Adolescenții care recurg la minciună pot afecta serios încrederea în relația cu părinții. Această problemă poate avea consecințe negative, nu doar în cadrul familiei, ci și în comportamentul general al adolescentului, cum ar fi manifestarea delincvenței, agresivității sau pierderea autocontrolului.
Este esențial să abordăm cât mai curând posibil costul ridicat al minciunii, dar cu o abordare care să nu agraveze situația existentă. Iată câteva strategii pentru a gestiona un adolescent mincinos.
Dacă mint, spune-i calm că ești conștient de acțiunile lui. Discută cu amabilitate cu copilul despre onestitate, dar nu prelegeri despre onestitate. Nu folosi un ton acuzator și nu îl numi „mincinos”. A da vina sau a provoca resentimente adânc înrădăcinate va duce doar la mai multe minciuni.
În loc să vii cu consecințe pentru minciună, va fi mai productiv să înțelegi de ce minte.
Dacă pedeapsa ar fi funcționat, ar fi oprit deja minciuna. Faptul că nu a oprit minciuna îți spune că este inutil să continui să o faci.
Află adevăratele motive din spatele minciunii.
Dacă minciuna se datorează unui dezacord cu privire la o anumită problemă, discută despre limite și de ce trebuie să existe.
Odată cu trecerea la adolescență, ideile copiilor despre autoritatea părintească încep să se schimbe și este nevoie să revizuim regulile familiei.
Este regula necesară și benefică familiei?
Cine ar trebui să aibă dreptul de a decide asupra fiecăruia?
Probleme precum stilul vestimentar și prieteniile ar trebui să fie decizia părinților?
Adolescenții și părinții lor trebuie să stabilească limite clare despre unde se termină responsabilitatea părintească. Părinții autoritari vor accepta greu dreptul copiilor lor de a decide singuri asupra anumitor probleme.
Cercetările au arătat, totuși, că adolescenții ai căror părinți stabilesc reguli stricte și folosesc pedepse acordă o importanță mai mare păstrării a ceea ce ei percep ca fiind autonomia lor de drept. Acești copii tind să mintă mai mult.
Controlul practicilor parentale nu va face decât să înrăutățească lucrurile.
Părinții joacă un rol major în influențarea minciunii adolescenților. În familiile în care părinții susțin autonomia mai degrabă decât controlează copiii lor, aceștia sunt au mai puține șanse să mintă.
Sprijinirea autonomiei copiilor înseamnă a-i trata ca pe oameni și a le respecta nevoile și sentimentele. Copiii se simt împuterniciți atunci când părinții le recunosc sentimentele, explică rațiunea din spatele regulilor și așteptărilor și oferă opțiuni și oportunități.
Adolescenții care se simt împuterniciți tind să fie sinceri cu părinții lor.
În timpul adolescenței, conflictul decurge adesea din viziuni diferite despre autoritatea părintească. Când părinții descoperă că adolescenții lor îi mint, ei devin adesea mai controlați. Cu toate acestea, cu cât părintele controlează mai mult, cu atât este mai probabil ca adolescentul să mintă. Influențele bidirecționale duc la un cerc vicios.
Atât părinții, cât și copiii se percep ca fiind victime ale acestor conflicte. În timp ce părinții consideră că adolescenții nu își îndeplinesc obligațiile morale, adolescenții văd că drepturile lor sunt erodate de părinți.
Un pas trebuie făcut de către unul dintre ei pentru a pune capăt acestui ciclu. Doar părinții sunt adulți în această relație, așa că e la latitudinea lor să pună capăt reciprocității negative.
Familiile unite cu părinți calzi scad tendința adolescenților de a minți. Aceste familii susțin adesea opiniile și activitățile copiilor.
Într-o relație strânsă copil-părinte, copiii au mai multe șanse să-și asculte părinții. S-ar putea să se simtă mai puțin înclinați să mintă pentru a evita să-și piardă încrederea părinților lor care îi susțin și ajută.
Cercetările arată că adolescenții cu minciuni frecvente tind să fie mai secretoși, mai puțin comunicativi, mai puțin încrezători și mai înstrăinați de părinți. Au mai multe șanse să sufere de probleme de sănătate mintală, cum ar fi stima de sine scăzută, stres și depresie.
Unii adolescenți care mint prezintă probleme mai externalizate, inclusiv comportamente riscante și abuzul de substanțe.
Căutați ajutor de la un profesionist în domeniul sănătății mintale dacă adolescentul prezintă semne de comportament de internalizare sau probleme de externalizare.
Adolescenții merită mai mult credit decât li se acordă adesea, deși comportamentul lor poate da impresia contrară.
Este important să nu îi percepem pe adolescenți ca pe indivizi proști, rebeli sau ignoranți, ci să le recunoaștem potențialul de a gândi și de a lua decizii în mod independent.
Pentru a reduce minciunile și pentru a ajuta adolescenții să devină adulți responsabili și echilibrați, este necesar să le oferim sprijin în moduri diferite față de copiii mai mici.
Reține că onestitatea și comunicarea nu pot fi dobândite peste noapte și că adolescenții nu devin necinstiți brusc. Procesul de construire a unei relații bazate pe încredere necesită răbdare, iubire și angajament din partea părinților.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil