Creșterea normei didactice cu 2 ore stârnește revoltă în școli. Învățătorul și psihologul Petruț Rizea explică, la Părinți Prezenți, de ce profesorii se simt nerecunoscuți și de ce plata cu ora nu mai atrage cadre didactice.
În spatele ușilor de clasă, profesorii rămân adesea după program: sting lumina ultimii, răspund la mesaje, pregătesc fișe, inventează strategii ca să țină pasul cu copiii și cu părinții.
Când s-a anunțat creșterea normei didactice cu încă 2 ore, mulți au simțit că li se cere să ducă încă un rucsac, peste cel pe care îl poartă deja. Nu doar timp în plus, ci o nouă etichetă: „nu munceați destul”.
La Părinți Prezenți s-a auzit întrebarea care stă pe buzele multora: „Păi, de ce atâta revoltă pe aceste 2 ore, din moment ce spuneți că voi stați deja în școală neoficial?”
Răspunsul a venit din interiorul școlii. Învățătorul și psihologul Petruț Rizea a pus în cuvinte ce fierbe de ani de zile în școli:
„Cred că e revolta... pentru că, în cel puțin ultimii ani de când am intrat eu în învățământ, cred că sunt vreo 5 ani, în presă, nu la toate categoriile de presă, dar, în general, în presa aceasta de scandal, tabloide, erau scoase în față toate aceste probleme din învățământ, din școlile din România, și se făcea oarecum o degradare a imaginii cadrului didactic”.
De aici, spune profesorul pentru învățământul primar, izvorăște reacția în lanț:
„Și cred că de aici și revolta colegilor mei și a profesorilor față de această măsură, pentru că, oricum, orice măsură s-ar lua la ora actuală o vor vedea probabil ca pe o lipsă de respect, lipsă de considerație, de ajutor, de recunoaștere a efortului pe care-l fac… și, din păcate, nu o să schimbe cu nimic aceste 2 ore în plus”.
Iar în fundalul tuturor acestor discuții: banii și resursa umană.
„…revolta asta a fost alimentată și de toate știrile care s-au tăvălit în mediul online (…) că nu vor mai fi foarte multe – sau, din contră, vor fi foarte multe – ore la plata cu ora, dar nu vor mai fi profesori disponibili care să le preia, pentru că e plătită foarte prost”.
Din discuția din platou rămâne clar: nu timpul e unitatea de măsură a reformei, ci încrederea. Atâta vreme cât profesorii se simt nereprezentați și neapărați în fața unei narațiuni publice care i-a „șifonat”, orice nouă oră adăugată riscă să fie doar încă o picătură într-un pahar plin. Pentru părinți și copii, miza e simplă: un adult motivat în fața clasei. Restul sunt minute.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil