Institutul Național de Statistică și Studii Economice (INSEE) a publicat recent un studiu despre generația „Tanguy”.
La 26 de ani, aproximativ 10% dintre tineri locuiesc încă cu părinții lor, din diverse motive, cele financiare fiind adesea decisive.
Acest fenomen este mai frecvent în rândul celor care au crescut în zone urbane dens populate. Parents.fr a discutat despre acest subiect cu Sandra Gaviria, profesoară de sociologie la Universitatea din Le Havre, Normandia.
Copilul dumneavoastră este adult, are un loc de muncă și o situație financiară stabilă, dar tot nu vrea să părăsească casa părinților? Atunci face parte din fenomenul Tanguy.
Termenul provine din filmul lui Étienne Chatiliez, lansat în 2001, în care personajul Tanguy, în vârstă de 28 de ani, are un loc de muncă și o situație financiară bună, dar refuză să-și părăsească părinții. În ciuda eforturilor acestora de a-l ajuta să devină independent, Tanguy preferă să rămână în continuare acasă.
De atunci, mulți tineri aflați în situații similare au fost numiți „Tanguys”, adică tineri suficient de mari pentru a trăi singuri, dar care aleg să rămână cu părinții lor.
Conform celui mai recent Sondaj Național privind Locuințele realizat de Fundația Abbé Pierre (FAP) în 2020, aproape cinci milioane de tineri trăiesc încă cu părinții, în creștere cu 250.000 față de 2013.
Sandra Gaviria, profesor de sociologie și specialistă în familie și tineret, explică motivele pentru care un tânăr poate locui încă cu părinții:
„Poate fi un tânăr fără resurse financiare suficiente pentru a pleca sau cu proiecte personale importante. De exemplu, cei care urmează studii foarte solicitante pot alege să rămână acasă, pentru că părinții îi susțin și le asigură gestionarea cheltuielilor. Alții preferă să locuiască cu părinții până la finalizarea studiilor, pentru a economisi, înainte de a se muta împreună cu partenerul”.
Profesora dorește să-i liniștească pe tinerii care nu își taie cordonul ombilical: „În anii 2000, un tânăr care stătea mult timp cu părinții era foarte stigmatizat, la fel și părinții săi. Astăzi, lucrurile s-au schimbat. Există tot mai mult un du-te-vino între plecare și întoarcerea acasă, iar tinerii devin victimele dificultăților de acces la locuințe și ale prețurilor mari”.
Sandra Gaviria adaugă că fenomenul Tanguy are și o dimensiune culturală: „În Spania, nu există presiunea ca adultul să se mute de lângă părinți. În schimb, în țările nordice, precum Danemarca sau Norvegia, este normal să te muți, iar statul oferă chiar ajutoare pentru a încuraja acest lucru”.
Generația Tanguy diferă de generația bumerang, în care adulții se întorc la părinți după ce au plecat.
„Un tânăr care nu a plecat niciodată poate visa să trăiască experiențe precum Erasmus, în timp ce cei care au plecat și s-au întors au alte motivații: formare, despărțiri, reconstrucție personală sau economii pentru achiziția unei locuințe”, explică Sandra Gaviria.
Problema intimității romantice este mai acută în cazul generației bumerang: „Când tânărul s-a mutat și se întoarce la părinți, poate fi incomod să-și aducă partenerul. Cei care nu au plecat niciodată nu au această problemă”.
Fie că este vorba despre generația Tanguy sau despre generația bumerang, există numeroase motive pentru care tinerii aleg să rămână acasă.
„Părinții ar trebui să fie atenți dacă tânărul nu se simte pregătit să-și gestioneze viața sau nu are suficientă maturitate pentru a trăi independent. Rolul părinților este să-i ajute să-și dezvolte autonomia. Aceasta se învață treptat, învățând împreună cum să-și gestioneze viața de adult”, conchide specialista.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil