Un profesor pune sub semnul întrebării, cu mult umor, marketingul care a transformat pedagogii precum Montessori într-un produs.
Un profesor a făcut un filmuleț ce l-a distribuit pe Instagram despre marketingul educațional și despre felul în care, în numele metodelor alternative, am ajuns să confundăm pedagogia cu actul de a cumpăra.
Cu două cleme, una din lemn și una din plastic, și sub titlul „Acum totul este Montessori”, începe videoclipul devenit viral. Două cleme și o reflecție care a ajuns la milioane de oameni.
„Știți ce este asta, nu? O clemă de plastic pe care o poți cumpăra din orice magazin ieftin”. Nimic neobișnuit, până când apare a doua clemă, de data aceasta din lemn. Atunci discursul se schimbă: „Aceasta este o unealtă puternică pentru motricitatea fină, care îi va oferi copilului tău acces la orice universitate își dorește”.
Ironia este evidentă. Așa cum explică profesorul, dacă pui clema de lemn într-o cutie frumoasă, îi lipești o etichetă cu termeni precum Montessori, motricitate fină sau eco și îi spui o poveste atractivă, prețul crește imediat.
„Și cel mai rău este că ajungem să o cumpărăm”, spune el.
De multe ori cumpărăm din teamă, din frica de a nu le oferi copiilor noștri ce este mai bun sau de a nu face suficient. Iar pentru că marketingul ne-a făcut să credem că tot ce este valoros este Montessori, suntem gata să cumpărăm orice pare legat de această metodă, chiar dacă, în realitate, nu are nicio legătură cu ea.
SURSA FOTO: freepik.com @dusanpetkovic
Videoclipul nu atacă metoda Montessori și nici alte abordări active, precum Pikler. Profesorul spune clar acest lucru.
„O respect enorm pe Maria Montessori. A fost o femeie genială”. Problema nu este pedagogia, ci modul în care a fost transformată în timp.
Maria Montessori și-a început munca la începutul secolului XX, în cartierul San Lorenzo din Roma, unul dintre cele mai sărace zone ale orașului. Ea lucra cu copii care aveau foarte puține resurse. Metoda ei s-a bazat pe observație, pe autonomie și pe libertatea copilului în activitățile de zi cu zi. Tocmai de aceea este greu de înțeles cum astăzi este asociată cu produse scumpe și cu ideea de educație rezervată celor cu bani.
Astăzi pare că, pentru a oferi o educație Montessori, camera copilului trebuie să arate ca un spațiu de design, fără plastic, fără culori, doar cu lemn. Ca și cum autonomia ar avea un preț ridicat, deși autonomia înseamnă, de fapt, să lași copilul să facă singur. Unul dintre cele mai mari neînțelegeri este ideea că Montessori înseamnă anumite materiale sau o estetică precisă. În realitate, această filozofie se concentrează pe modul în care învață copilul și pe felul în care adultul îl însoțește.
Ideea principală este observarea, respectarea ritmului copilului și posibilitatea de a face lucrurile singur, cu limite clare și cu sprijin. Nu înseamnă să lași totul la voia întâmplării și nici să transformi casa într-un spațiu de expunere educațional. Montessori nu a fost gândită pentru a-i îndepărta pe copii de viața reală, ci dimpotrivă. Să se îmbrace singuri, să facă ordine, să pună masa sau să ajute în casă sunt activități care îi fac să se simtă capabili și utili, exact ceea ce subliniază și profesorul din videoclip.
SURSA FOTO: freepik.com @frommorino
Dacă ești părinte și vrei să aplici principiile Montessori, nu te lăsa ghidat de etichetele de pe jucării. Multe produse se prezintă drept Montessori, deși nu au legătură cu această pedagogie.
Este important să îți găsești propriul mod de a-ți crește copilul și să alegi doar ce se potrivește situației tale. Totuși, ajută să cunoști câteva dintre cele mai răspândite confuzii.
Unul dintre cele mai amuzante momente din videoclip apare când profesorul vorbește despre jucăriile de sortare.
„Ursuleți colorați pentru sortat, treizeci de euro”. Apoi oferă o alternativă mult mai simplă și mai apropiată de viața reală. „Răstoarnă coșul cu rufe curate pe canapea. Hai să căutăm șosetele lui tata”.
Astfel de activități, cum este potrivirea șosetelor după spălat, pot fi la fel de stimulante sau chiar mai utile decât orice joc etichetat Montessori. Ele dezvoltă atenția, coordonarea, gândirea logică și capacitatea de a face diferențe între texturi.
Copilul învață cu ce are la îndemână, fără cheltuieli inutile.
Un alt exemplu sunt panourile senzoriale cu fermoare, nasturi și șireturi, care pot fi costisitoare și pot suprastimula copilul. În locul lor, profesorul propune ceva mult mai bun.
„Du copilul la mașina de spălat și dă-i coșul cu cleștișoare”.
Întinsul rufelor implică forță în degete, coordonare și concentrare.
În plus, copilul intră în contact cu realitatea. Dacă o haină cade pe jos, vede imediat legătura dintre acțiune și rezultat. În același timp, înțelege că hainele nu apar singure, împăturite, în dulap.
Profesorul vorbește și despre mișcarea liberă din metoda Pikler și despre versiunea ei comercială, cu structuri de cățărat foarte scumpe și sufragerii care arată ca spații de joacă profesioniste.
În realitate, spune el, ai deja un element important. Canapeaua. Copilul poate urca, se poate rostogoli printre perne, poate sări.
„Fiul meu a învățat mai multe despre fizică sărind de pe canapea”, spune profesorul, decât folosind mobilier special.
Finalul videoclipului rezumă totul. Marile pedagogii își doreau copii capabili și încrezători, nu părinți împovărați financiar. Nu este nevoie de sume mari pentru a educa bine. Este nevoie de timp, de atenție, de bun simț și de mai puțin consum inutil.
View this post on Instagram
Trenduri în parenting care obosesc părinții
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
