Șapte minute pe zi. Atât timp petrec, în medie, părinții și copiii vorbind între ei, în condițiile în care timpul total petrecut împreună ajunge la doar 36 de minute pe zi, potrivit unor rezultate alarmante ale unor studii.
Cuvintele, îmbrățișările, sprijinul și prezența reală, lucruri frecvente până la finalul secolului XX, au devenit astăzi un lux pentru multe familii. Specialiștii avertizează că lipsa comunicării afectează grav legătura emoțională dintre părinte și copil și este departe de a fi suficientă pentru a construi apropiere, lucru care influențează direct dezvoltarea copilului.
Aceste date au fost subliniate și recent de secretarul de stat în Ministerul Educației din Serbia, Milan Pašić, după prezentarea rezultatelor unei cercetări despre violența între elevi, realizată de Ministerul Educației și Consiliul Europei. El a atras atenția că dialogul dintre părinți și copii se reduce, de cele mai multe ori, la întrebări precum „cum a fost la școală”, „ce ai făcut”, „din ce ai fost ascultat”.
„Aceste date sunt alarmante pentru noi”, a subliniat Pašić și a adăugat că este necesară cooperarea tuturor sectoarelor pentru a schimba situația.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
De la apariția acestor rezultate și până astăzi, lucrurile nu s-au schimbat. Cu câteva luni în urmă, ele au fost comentate și de cunoscutul psihiatru american dr. Daniel Amen, care a subliniat că ingredientul important pentru construirea unei relații sănătoase cu copiii este timpul și disponibilitatea de a asculta.
„Studiile arată că părinții petrec mai puțin de șapte minute pe zi vorbind cu copiii lor. Nu este posibil să ai o relație bună într-un timp atât de scurt. Copiii au nevoie de timp real, fizic, de calitate, alături de părinți. Unii părinți se plâng că cei mici sunt prea ocupați sau nu vor să petreacă timp cu ei. Faceți-i să o facă și spuneți-le că sunt importanți pentru voi. Încercați să petreceți 20 de minute pe zi cu copilul vostru și să faceți ceva ce îi place. În acest timp, evitați orice critică și evidențiați comportamentele pozitive”, afirmă dr. Amen.
El a mai spus că, potrivit statisticilor actuale, mamele petrec în medie doar o treime din timpul zilnic cu copiii, comparativ cu timpul petrecut în anii 1950.
„Tații stau ceva mai bine acum, însă nu există nicio societate în lume în care tații să fie principalii îngrijitori ai copiilor”, adaugă medicul.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Psihoterapeutul Jelena Manojlović explică faptul că această situație apare cel mai des din cauza ritmului alert de viață, a volumului mare de muncă al părinților, dar și din cauza influenței excesive a tehnologiei, rețelelor sociale și internetului asupra copiilor.
„Se alocă tot mai puțin timp conversațiilor sincere și activităților comune, iar acest lucru duce la pierderea apropierii și a înțelegerii. Pentru ca situația să se schimbe, părinții și copiii trebuie să își rezerve în mod conștient timp unii pentru alții și să învețe din nou să vorbească și să se asculte. Consecințele unei astfel de îndepărtări pot fi foarte serioase. Copiii care nu au suficientă comunicare și apropiere față de părinți se simt adesea nesiguri, singuri și neînțeleși, ceea ce poate duce la probleme de comportament sau la izolare”, explică ea, potrivit kurir.rs.
Psihoterapeutul adaugă că un părinte ar trebui să se apropie de copil cu înțelegere, răbdare și interes real.
„În loc să critice imediat sau să pună întrebări dintr-o poziție de autoritate, este mai bine să arate că este cu adevărat interesat de ceea ce simte copilul și de ce i se întâmplă. Conversația trebuie să fie calmă și deschisă, fără judecată, astfel încât copilul să se simtă în siguranță să își împărtășească gândurile”, mai spune Jelena Manojlović.
Vrei ca al tău copil să aibă cu adevărat succes? „Nu face asta”, avertizează o cercetătoare
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
