Nu prezintă întotdeauna simptome, deși este necesară tratarea lor pentru a evita probleme mai mari.
Infestarea cu paraziți intestinali apare la copii atunci când se leagă de o igienă insuficientă sau de obiceiuri care nu respectă regulile de prevenție.
Aceste infecții există în multe zone ale lumii și afectează mulți copii din diverse regiuni, iar numărul cazurilor a crescut în ultimii ani. Creșterea se explică prin schimbările socio-demografice generate de imigrație, deoarece mulți copii provin din zone unde aceste parazitoze sunt frecvente și pot ajunge purtători.
Textul prezintă cele trei infecții parazitare intestinale cel mai des întâlnite. Aceste infecții nu pun în mod obișnuit viața în pericol, pot trece uneori fără simptome, însă pot produce complicații sau pot provoca disconfort care afectează sănătatea, starea de bine și calitatea vieții copilului.
„Infestarea cu paraziți intestinali în mediul nostru rămâne puțin frecventă și se asociază de regulă cu lipsa igienei sau cu obiceiuri de igienă și prevenție care nu sunt adaptate contextului actual”, spune dr. Eduardo Junco, medic pediatru, la hola.com.
Afectează frecvent copiii, deoarece Giardia lamblia este un protozoar ale cărui chisturi eliberează trofozoiți în intestinul subțire.
Trofozoiții se atașează de mucoasa intestinală, produc chisturi noi și le elimină în lumenul intestinal, iar acestea părăsesc organismul prin scaun. Chisturile rămân infecțioase în sol și apă pentru o perioadă suficient de lungă, iar tu poți reintra în contact cu ele prin apă sau alimente contaminate.
În multe zone, inclusiv la noi, ingestia accidentală de apă din piscinele publice reprezintă o cauză frecventă a transmiterii. Giardioza este cea mai întâlnită infecție parazitară la nivel mondial.
Infecția nu produce mereu simptome. Forma acută poate provoca diaree apoasă, balonare și crampe abdominale. Forma cronică se asociază cu malabsorbție, malnutriție și anemie.
Diagnosticul se stabilește prin identificarea chisturilor în scaun. Tratamentul recomandat copiilor este suspensia de metronidazol.
Prevenirea depinde de limitarea contaminării fecale a apei și de evitarea alimentelor și băuturilor suspecte, mai ales atunci când călătorești în zone cu risc ridicat.
Este una dintre cele mai frecvente infecții parazitare intestinale la copii. Enterobius vermicularis, cunoscuți ca oxiuri, sunt nematode mici, de circa 5 milimetri lungime, care infectează exclusiv oamenii.
Femelele migrează noaptea către zona perianală și își depun ouăle pe piele. Mâncărimea determină copilul să se scarpine, iar ouăle ajung sub unghii și se transmit apoi pe cale fecal-orală aceluiași copil sau altor persoane.
Mulți copii nu au simptome. Cel mai frecvent semn este mâncărimea anală intensă în timpul nopții. Pot apărea leziuni de scărpinare, somn agitat și treziri repetate.
La fete, oxiurii pot infesta vulva, iar acest lucru poate genera episoade repetate de vulvovaginită. Specialiștii nu au confirmat o legătură între bruxism și această infecție.
Diagnosticul se poate pune prin observarea directă a paraziților în zona perianală sau în scaun. Se poate folosi și metoda benzii adezive aplicate peste anus peste noapte. Tratamentul constă în administrarea de mebendazol în doză de 100 de miligrame, repetată după două săptămâni.
Măsurile de igienă precum spălatul riguros pe mâini, tăierea unghiilor și schimbarea și spălarea frecventă a hainelor și lenjeriei de pat sunt esențiale. Tratamentul trebuie administrat tuturor persoanelor din locuință.
Este o infecție cauzată de Ascaris lumbricoides, un helmint care poate depăși 20 de centimetri. Acest parazit are o distribuție largă și provoacă des îmbolnăvire la copii și adulți.
Ciclul începe după ingestia de apă sau alimente contaminate. Larvele eclozează în intestinul subțire, pătrund în peretele intestinal, intră în fluxul sangvin și ajung în plămâni, apoi migrează în alveole și urcă în căile respiratorii superioare. În final, revin în intestinul subțire, unde devin adulți și produc ouă noi.
Infecția produce dureri abdominale difuze, balonare și diaree. Larvele aflate în plămâni provoacă tuse, secreții, spută, febră și semne de afectare pulmonară. Infestarea prelungită poate duce la malnutriție, obstrucție intestinală și abces hepatic.
Diagnosticul se stabilește prin identificarea parazitului sau a ouălor în scaun, precum și prin detectarea larvelor în spută sau în conținut gastric. Tratamentul constă în administrarea de mebendazol sau pamoat de pirantel. Prevenirea depinde de igiena personală riguroasă, consumul de apă potabilă, spălarea corectă a mâinilor și prepararea atentă a alimentelor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
