România s-a confruntat în ultimele zile cu multiple crize în domenii esențiale precum educația și sănătatea, ambele marcate de scandaluri grave care au scos la iveală deficiențe sistemice majore.
În educație, s-au înregistrat acuzații grave de hărțuire în cadrul universităților, aducând în prim-plan probleme de etică și siguranță care afectează grav încrederea publicului în sistemul de învățământ superior.
În paralel, sistemul de sănătate a fost zguduit de revelații cutremurătoare, inclusiv acuzații de omor calificat îndreptate împotriva unor medici din secția de terapie intensivă a Spitalului „Sf. Pantelimon” din București. Procurorii susțin că aceștia ar fi redus în mod intenționat dozele de noradrenalină administrate unor pacienți critici, decizie care ar fi contribuit la decesul acestora.
Aceste cazuri au accentuat percepția că România traversează o criză profundă, în care instituțiile esențiale, responsabile de educația și sănătatea cetățenilor, sunt grav afectate.
Daniel David, psiholog și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a realizat un „tablou clinic” al situației actuale din România pe blogul personal.
În ultimii ani, sistemul de sănătate din România a cunoscut îmbunătățiri notabile în ceea ce privește infrastructura. Cu toate acestea, Daniel David subliniază că adevărata transformare trebuie să vină din schimbarea mentalității resursei umane din sistem.
„În sănătate, pe lângă dezvoltările de infrastructură, care se întâmplă de o vreme în direcția bună, este nevoie de o schimbare în mentalitatea resursei umane – atât prin formarea academică, cât și prin educația continuă –, pe linia practicii validate științific/bazate pe dovezi (`evidence-based health practice`). Asta cu atât mai mult cu cât societatea a înțeles și a acceptat salarii decente în sistem (cel puțin pentru medici) și, așadar, la schimb, este timpul unei schimbări de mentalitate în sistem.
Practica validată științific înseamnă că orice decizie individuală se ia personalizat față de pacient, într-un model bio-psiho-social, (1) pornind de la ghiduri/protocoale clinice, (2) filtrate de experiența specialistului (asta pentru că nu există ghiduri/protocoale pentru orice caz individual) și (3) adaptate la profilul psihologic al individului (ex. valori/așteptări).
În paradigma psihoculturală veche, `experiența` specialistului (mai ales a șefilor – `eminence`) domina, prin poziția de putere, toate celelalte componente ale practicii validate științific, deși știm că expertiza este componenta care contează din experiență, fără de care aceasta din urmă înseamnă doar simpla trecere a timpului, dublată de iluzia cunoașterii. Asta făcea ca ghidurile/protocoalele să nu controleze ca mecanism primar cu adevărat practica clinică în țară, cu unele excepții, în ciuda unor angajamente declarative pentru practica validată științific”.
În contextul crizelor recente care au zguduit sistemul de educație din România, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, subliniază necesitatea unei abordări empatice și raționale pentru a soluționa problemele apărute. Cu toate că demersurile legale și etice vor clarifica situațiile individuale, Daniel David atrage atenția asupra unei probleme mai ample: întârzierea construcției unor instituții moderne care să gestioneze eficient provocările actuale din educație.
„În educației, lucrurile pot fi tratate la fel de empatic și rațional. Demersurile legale și etice se vor pronunța și asupra situațiilor individuale, dar și aici sper să onorăm suferințele individuale și prin a grăbi procesul de construcție a noilor instituții moderne.
Nu trebuie noi să inventăm seturi de bune practici privind discriminarea/hărțuirea. Acestea există deja la nivel internațional.
Nu trebuie noi să așteptăm să apară legi/reglementări naționale care să le angajeze.
Autonomia universitară ne permite să le implementăm în cultura organizațională. Dar pentru asta trebuie să înțelegem – așa cum am argumentat și când s-a lucrat la proiectul România Educată – că (1) educația din România face parte dintr-un sistem european și (2) dacă vrem să ne conectăm cu acest sistem, trebuie să trecem dincolo de orgoliul originalității”, a mai scris Daniel David pe blogul personal.
„Așa cum am arătat în diverse analize publice, acum suntem într-o fază vulnerabilă în drumul dinspre profilul vechi spre modernitate și emancipare: se prăbușesc vechile instituții, nu le avem încă pe cele noi, pe un fond al creșterii egoismului individual amplificat de probleme ale educației, ambele susținând polarizări sociale, conspirații și rezistență la reguli, totul în contextul slăbirii democrației la nivel internațional.
Această construcție a instituțiilor moderne trebuie făcută, așadar, pe repede înainte – așa cum spuneam, într-o analogie a administrării noradrenalinei -, preluând, cu micile adaptări necesare, care însă să nu le schimbe esența, instituțiile și practicile lor riguroase care există deja la nivel internațional.
Fenomenele reprobabile descoperite în educație și sănătate fiind complexe, rațional nu putem să ne așteptăm la eradicarea lor.
Dar prin instituții moderne vom face două lucruri: (1) vom reduce major aceste fenomene și (2) când apar, le vom trata transparent, cu celeritate și eficient, după cele mai avansate practici internaționale, în beneficiul oamenilor și al sistemelor de educație și sănătate”, a conchis rectorul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil