Cum arăta examenul de bacalaureat în România în urmă cu 150 de ani

Examenul a fost inspirat după modelul francez și organizat în principalele centre de studii: la universitățile din București și Iași.

sursa foto: freepik.com@frolopiaton palm

Regulamentul din 1864 (actualizat în 1876 și ulterior în 1883) prevedea două sesiuni anuale (mai și septembrie), extinse apoi în iunie e primul examen la începutul lunii, odată cu modificările interbelice, potrivit historia.ro.

În urmă cu aproximativ 150 de ani, Regulamentul pentru examenul general de licee stabilea condițiile de desfășurare a bacalaureatului în Vechiul Regat. Deși a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului, acest regulament a constituit baza organizării examenului de bacalaureat.

Citește și Afacere cu „tehnologie de copiat la BAC”: Doi elevi au dat mii de euro unui bărbat care le vindea aparatură pentru fraudarea examenului. Procurorii au intervenit în forță

Conform reglementărilor din 1876, la care facem referire mai jos, erau prevăzute două sesiuni de examen: prima începea în luna mai, iar cea de-a doua în septembrie. Din 1883, prima sesiune a fost mutată în luna iunie.

Examenele erau publice și se desfășurau în București și Iași, în sediile universităților.

Se puteau înscrie candidați care absolviseră școli publice din țară sau din străinătate, cu condiția să prezinte un certificat ce atesta absolvirea completă a liceului.

sursa foto: freepik.com@User16639364

Cei proveniți din instituții private de învățământ trebuiau să susțină în prealabil examenele corespunzătoare cursului superior liceal într-un liceu public, pentru a putea participa la bacalaureat.

Vezi și Povestea Bacalaureatului dat de ministrul Daniel David în 1991: Ce note a luat, cum se învăța pe atunci și cum compară examenul cu cel de azi

Dacă în 1867 vârsta minimă a candidaților era de 16 ani, în 1876 aceasta a fost ridicată la 17 ani, conform noilor prevederi. Înscrierea la examen se făcea cu cel mult 15 zile înainte de începerea probelor, printr-o cerere scrisă de mână de către candidat.

Comisiile de examinare erau formate din profesori universitari, atât la București, cât și la Iași. Începând cu anul 1883, bacalaureatul a fost organizat pe două profiluri distincte: unul pentru litere și celălalt pentru științe.

Examenul cuprindea două probe:

sursa foto: freepik.com@freepik

Scrisă: două zile cu teme din latină, greacă, română și matematică/fizică, durata 3–4 ore, fără comunicare între candidați.

Orală: traducere din greacă/latină/franceză la sorți, urmată de întrebări din filosofie, istorie, geografie și științe, cu tragere la sorți și limita de durată de 1-1,25 ore.

Cerințe și notare

Vârsta minimă era 16 ani (scăzută la 17 ani în 1876).

Candidații erau adevărați absolvenți de liceu, din instituții publice sau private (cu reguli speciale pentru private).

Notele erau acordate de la 1 la 10; media finală trebuia să fie cel puțin 6, iar orice medie sub 3 (ulterior sub 6) ducea la respingere.

În caz de fraudă, se întocmea proces-verbal și se putea interzice candidatului participarea la următoarele sesiuni.

Prima sesiune stabilise un cadru cadru organizatoric solid pentru bacalaureatul românesc, preluând modele europene din epocă.

Evoluția disciplinelor și criteriilor de examen reflectă trecerea de la un sistem educațional pre-modern la unul structurat și standardizat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.