Într-o eră în care părinții sunt mai informați ca niciodată despre cum să își sprijine dezvoltarea copiilor, tendința de a le oferi un program încărcat de activități extrașcolare a devenit tot mai răspândită.
Generația actuală de părinți este una dintre cele mai bine pregătite din istorie, iar acest lucru se reflectă în foarte multe aspecte: pe de o parte, ei se străduiesc să se informeze în detaliu despre tot ce ține de copiii lor (creștere, alimentație, educație...), iar pe de altă parte, acest nivel înalt de pregătire se manifestă adesea printr-o cerință excesivă față de cei mici.
Realitatea este că nu doar părinții, ci și societatea în general cere prea mult de la copiii de astăzi: la cerințele academice se adaugă cele legate de limbi (cel puțin trebuie să poată vorbi una în plus) și de sport.
Dacă mai punem la socoteală teatrul, muzica, baletul sau orice altă activitate care să le dezvolte latura creativă, cu atât mai bine. Sau așa pare.
Sursa foto: freepik.com@EyeEm
„De fapt, am mai vorbit și altă dată despre cât de important este plictisul pentru cei mici din casă, dar în timpul anului școlar, când sunt plini de activități extrașcolare, nu mai există loc pentru plictiseală (și în unele cazuri, nici pentru odihnă).
Supra-stimularea și supraîncărcarea favorizează starea de alertă a creierului și suprasolicitarea sistemului nervos.
Să ne imaginăm ce se întâmplă cu noi, adulții, și cum trebuie să afecteze acest lucru copiii, care nu au strategiile de autoreglare comportamentală și emoțională ale adulților”, spune Beatriz Acosta López, pedagoga specializată în neuropsihologie, potrivit Hola.com.
„Pe de o parte, supra-stimularea afectează cognitiv și comportamental”, avertizează Acosta.
„Mai exact, dacă rutina este umplută cu activități și sarcini, nu se favorizează dezvoltarea imaginației, răbdării, atenției și capacității de a face față frustrării.
Am putea spune că se obișnuiesc cu agende atât de încărcate, încât apoi au dificultăți de adaptare la situații liniștite, fără sarcini, și nu știu cum să își gestioneze comportamentul fără stimulente externe constante.”
Aceasta poate duce, de asemenea, la dificultăți mai mari în tolerarea frustrării.
Pedagoga dă exemplu situații în care apare un oarecare plictis sau momente în care trebuie să aștepte fără să aibă nimic de făcut.
În aceste cazuri, este obișnuit ca ei să aibă mai puțină capacitate de a se distra singuri într-un mod creativ și este mai probabil să se frustreze.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil