„Moartea” curiozității: De ce școala românească produce analfabeți funcționali? Prof. Costreie: „E ceva cumplit!”

Profesorul Costreie ilustrează acest fenomen printr-un exemplu din viața de zi cu zi, corelat cu testele PISA: în timp ce 90% dintre elevi știu să repete mecanic faptul că 3 + 6 fac 9, aproape jumătate dintre ei nu pot rezolva o problemă practică.

„Dacă le spun așa: la Oslo sunt -3° și la Copenhaga sunt 6°, care-i diferența de temperatură între Oslo și Copenhaga? În mod normal el trebuie să vină cu 3 + 6, adică a înțeles situația, are formula matematică din spate pe care trebuie s-o aplice. E, aici nu pot. Majoritatea, spre 90%, știu că 3 + 6 fac 9, dar ne ducem spre 50%, uneori sub 40%, de oameni care sunt cei din analfabetismul funcțional care nu pot să facă chestia asta, o chestie foarte simplă. Adică, aici nu vorbim de să iubești matematica, ci doar să înțelegi cum aplici o formulă în lumea reală, că de temperatură vorbim non stop”, detaliază profesorul.

Această lipsă de operaționalizare creează adulți inadaptați: „Asta este ceva cumplit, că de fapt oamenii aceia citesc, dar nu înțeleg, aud, dar nu pricep, și văd, dar nu văd mai departe. [...] Gândește-te, într-o farmacie îi ceri un medicament și el îți aduce altceva”. susține profesorul în cadrul podcastului MindArchitect.

În loc să răspundă valurilor de „de ce-uri” ale copiilor, care la 4-5 ani sunt într-un stadiu de creativitate fabulos, sistemul le ucide curiozitatea, pedepsindu-i dacă nu memorează date fixe, și îi transformă în niște indivizi blocați pe „pilot automat”.

CITEȘTE ȘI: Prof. Costreie atrage atenția asupra fenomenului periculos în care autoritatea și expertiza profesorilor sunt subminate de părinți

Interdisciplinaritatea și spargerea granițelor feudale dintre materii

Soluția la această hiper-specializare oarbă este trecerea către o abordare interdisciplinară și aplicată a problemelor din viața reală. Costreie critică dur „feudalizarea” și lupta pe ore dintre discipline, citând un filosof american: „Disciplinele sunt pentru decani și bibliotecari”. În realitate, problemele lumii contemporane necesită înțelegerea unei perspective de ansamblu.

Ca exemplu pentru școala viitorului, el propune modele bazate pe proiecte complexe, precum studierea bazinului Amazonului sau construirea unei biciclete, unde elevii trebuie să colaboreze folosind noțiuni de geografie, biologie și matematică, toate integrate.

Această schimbare de paradigmă ar permite elevilor să gândească geografic sau istoric, nu doar să rețină fapte. Așa, disciplinele se transformă în instrumente de cunoaștere relevante pentru ei și se evită astfel plictiseala contagioasă care duce la absenteism.

VEZI ȘI: „Suntem ceea ce am învățat în școală”. Profesorul Sorin Costreie: „Orice euro investit în educație aduce opt în plus. Eu nu știu ce altă investiție este atât de profitabilă. Este enorm”