„Școala din perioada comunistă: clasele aveau peste 40 de elevi și, culmea, toți luau Bacalaureatul!” Prof. Osiceanu, despre cât adevăr și cât mit se ascunde în aceste amintiri

Profesorul Cătălin Osiceanu descrie pe pagina de Facebook în detaliu codul vestimentar impus: băieți cu pantaloni bleumarin, cămașă pătrățele sau albastră, sacou, șapcă „SG” și matricolă, tunsoare strictă sau „zero” aplicată imediat de profesor dacă regula era încălcată. Fetele purtau sarafan până sub genunchi, cămașă, ciorapi trei sferturi, părul prins obligatoriu.

Această atenție obsesivă la uniformă nu era doar despre estetica școlară. Ea reflecta un mecanism de control: respectarea exactă a regulilor devine prioritate, iar libertatea individuală suprimată. În loc să învețe să gândească, elevii învățau să se supună.

CITEȘTE ȘI „Nu doar profesorii sunt vinovați de rezultatele PISA!” Prof. Osiceanu spune adevărul despre motivația elevilor și „țapii ispășitori” din educație

Disciplina prin frică: respect sau teroare?

Prof. Osiceanu notează că „disciplina” se aplica prin violență fizică și verbală: nuiaua la palmă, trasul de păr, „datul cap în cap”. Pedepsele includeau statul în genunchi sau cu mâinile ridicate, rămasul „în arest” după ore, insulte precum „prost” sau „tembel”.

Analiza acestei declarații ridică o întrebare serioasă: cât din „respectul” pentru profesori era de fapt frică? Normalizarea agresiunii și complicitatea părinților cu profesorii transformau mediul școlar într-un spațiu unde disciplina nu era un ideal educațional, ci un instrument de control.

Bullying-ul ascuns sub masca disciplinei

Profesorul recunoaște că fenomenul de bullying exista, deși termenul nu era cunoscut.

Elevii mai duri sau profesorii severi impuneau tăcerea și supunerea colegilor.

Această cultură a fricii ascunde adevărul: multe generații au crescut sub presiunea psihologică a umilinței, iar liniștea clasei era menținută nu prin respect, ci prin intimidare.

Mitul Bacalaureatului universal: performanță sau aranjamente?

Prof. Osiceanu contrazice mitul potrivit căruia „toată lumea lua Bac-ul și intra la facultate”. Realitatea: liceele de elită aveau rezultate bune, dar în liceele industriale sau profesionale performanța era modestă.

Copiatul era tolerat discret, elevii cu pile primeau examene speciale.

Această situație arată că imaginea succesului universal era construită artificial, iar „meritul” nu era neapărat criteriul principal.

Elevii nu erau evaluați doar după cunoștințe, ci și după accesul la rețele de privilegii și complicități tacite.

Frica nu înlocuiește educația

Profesorul concluzionează: școala comunistă nu a fost nici paradisul excelenței, nici iadul absolut. Dar frica ținea loc de respect, iar disciplina era impusă prin mijloace greu de acceptat astăzi.

Analiza sa ne obligă să ne întrebăm ce valori educaționale promovăm astăzi: libertatea de exprimare, creativitatea, gândirea critică sau încă mai există umbrele fricii și supunerii?

Experiența practică propusă: Un exercițiu de conștientizare

Prof. Osiceanu propune un experiment didactic: elevii să intre în sălile de clasă „pe model comunist”, fără gadgeturi, cu uniformă, cu mâinile la spate, scriind pe tabla neagră cu creta și fără întreruperi.

Această simulare nu este nostalgică. Este o lecție vie despre ce înseamnă cu adevărat „disciplină” și cât de departe era aplicarea ei de educația pentru autonomie și respect reciproc.

Adevărul despre școala de altădată

Analiza declarațiilor profesorului Osiceanu arată că școala comunistă trebuie înțeleasă așa cum a fost, nici mit, nici coșmar total, ci o realitate dură, guvernată de reguli stricte, frică și compromisuri.

Istoria educației nu poate fi învățată prin nostalgie, ci prin reflecție critică și înțelegerea mecanismelor sociale și psihologice care modelau elevii: „Istoria trebuie învățată și înțeleasă așa cum a fost. Nu după ureche”.

VEZI ȘI:

„Nu distrugeți destine pentru o virgulă lipsă!” Apelul emoționant al unui profesor către colegii care corectează Evaluarea Națională: „Fiți corecți, dar și umani”

„Nu sunteți oamenii ministrului. Sunteți oamenii școlii!” Prof. Cătălin Osiceanu, apel către directorii unităților școlare: „Fiți solidari cu profesorii care riscă să-și piardă locurile de muncă”

Lecție de viață de la profesorul Osiceanu: „El este elevul care a luat sub 5 la Evaluarea Națională, parte a etichetei «eșecul învățământului românesc»”

„Un banc adaptat puțului gândirii ministrului Educației”: Prof. Cătălin Osiceanu face haz de necaz după ce Daniel David a spus că profesorii de fizică ar putea preda chimie (și invers)

„Ne dorim ca profesorii să fie liberi să predea!” Țara din Europa care vrea să scape școlile de hârtii: „Simplificați și eliminați procesele care nu servesc învățării elevilor”

„Nu mai avem timp de experimente. Nu mai avem copii de sacrificat!” Prof. Cătălin Osiceanu trage semnalul de alarmă: „Cât o să țină legea lui Daniel David?”