”Nudging”, adică ideea că un comportament schimbat la momentul potrivit și în modul potrivit poate duce la o schimbare la scară largă, este folosit mai ales pentru a influența obiceiurile de selecție a alimentelor, pentru a convinge oamenii să elimine corect deșeurile și în alte dinamici de grup. Și cu copiii noștri? „Înghiontirea blândă” este mult mai utilă decât crezi. Haideți să aflăm mai multe despre acest subiect.
În zilele noastre, la serviciu, la supermarket sau în timp ce navigăm pe internet, mici semnale ne influențează continuu comportamentul, de multe ori fără ca noi să ne dăm seama. Ele sunt „ghionturi”, acele sugestii neevidente care sunt adesea capabile să schimbe semnificativ acțiunile și alegerile noastre.
Atenție însă: nu este vorba doar și exclusiv de marketing. Așa-numita „Teoria Nudge”, a „înghiontirii blânde” poate merge mai departe și poate încuraja oamenii spre comportamente mai sănătoase, atât pentru ei înșiși, cât și pentru mediu, dar și pentru a încuraja copiii la stima de sine și la o organizare proprie și pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a urma obiceiurile bune.
Conform acestei teorii, pe scurt, concepută în 2008 de Richard Thaler și Cass Sustein, toți, adulți și copii, ar putea și ar trebui încurajați prin „înghiontiri blânde” pentru a face alegerile potrivite pentru noi și pentru societate.
Un ghiont este orice „alterează” procesul de luare a deciziilor sau comportamentul cuiva, fără a elimina opțiuni, ci, dimpotrivă, stimulând anumite alegeri într-un mod semnificativ. Este o „împingere blândă” datorită căreia o persoană ar putea face o alegere mai degrabă decât alta, exact în momentul în care creierul său selectează automat alegerea favorită.
Pentru a înțelege cum funcționează acest lucru, este important să înțelegeți luarea deciziilor umane. Oamenii fac adesea lucruri despre care știu că nu sunt în interesul lor, chiar și atunci când sunt conștienți de acest lucru. În multe cazuri, acționăm în funcție de ceea ce ni se pune în fața.
Acest lucru se întâmplă mai ales când suntem obosiți sau avem puțin timp: în aceste cazuri, este mai probabil să luăm decizii bazate pe mediul înconjurător, decât să ne gândim pe deplin la modul în care o anumită decizie se aliniază cu obiectivele și valorile noastre.
Dar, în unele situații, putem fi încurajați să facem o alegere care este de fapt mai bună pentru noi sau mai bună pentru societate, cum ar fi încurajarea separării deșeurilor, de exemplu.
Foto: Cottombro Studio/ Pexels
Este mai bine impunerea, dictaturile și pedepsele sau teoria cordială a împingerii blânde ? Ei bine, decizia grea le revine părinților, prinși așa cum sunt ei în alegerea între NU, care este mai ușor și mai rapid de spus, și raționamentul împărtășit cu copiii.
Bunătatea, psihologia și comportamentul conștient ar trebui să stea la baza zilelor noastre acasă, numărând până la zece și bazându-ne pe metode mai empatice: în esență, de ce să nu ne conducem copilul spre acțiunea dorită (de noi) stimulându-l cu sugestii foarte mici ?
Conform teoriei nudge, adică ar trebui să ne străduim să avem o acțiune efectuată în mod voluntar și fără smucituri. Dar cum? Aici sunt câteva exemple:
Luați câteva cutii și atribuiți fiecăreia cu copilul dumneavoastră câte o etichetă colorată diferită: astfel, atunci când face ordine, munca lui va fi mai ușoară și va fi mai înclinat să o facă. De asemenea, cârligele la înălțimea lui, montate în dormitorul lui, îi vor permite să-și atârne cu ușurință rucsacul și șorțul odată ce se întoarce acasă
Foto: Cottombro Studio/ Pexels
Și cine nu are această problemă?! Alegeți împreună cu copilul ce jucării să păstrați la îndemână, atribuind fiecăruia un spațiu specific. Îl poți face să deseneze o hartă, așa că va fi mai interesant pentru el să le repoziționeze exact! Restul jucăriilor pot fi așezate într-un dulap sau sertare și apoi înlocuite periodic cu cele pentru care copiii noștri și-au pierdut interesul în timp (este rutina normală...)
Gândiți-vă împreună cu copilul la alegerea potrivită de făcut la un moment dat, oferindu-i informații precise despre motivele alegerii pe care doriți să o facă. „Pot să mănânc mai multă ciocolată?”. Un NU care nu este motivat sau explicat va fi doar un scop în sine.
Creați un colț de lectură fără a revoluționa casa: sunt suficiente câteva rafturi pentru a așeza cărțile cu copertele îndreptate spre copil pentru a-i stimula curiozitatea (le-ați văzut vreodată într-o librărie?), adăugând poate și niște perne.
Aveți în minte alte tehnici care să vă ghideze copiii către împingerea blândă?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil