EXCLUSIV Catastrofa din Educație: În 10 ani, un sfert din catedrele de matematică din România vor rămâne complet goale

Statisticile neoficiale, dar extrem de bine documentate de Societatea de Științe Matematice din România, indică un declin demografic accelerat în rândul corpului profesoral. Tinerii talentați care finalizează studii de matematică sau fizică refuză să mai intre în sistemul de învățământ, alegând calea mult mai profitabilă a sectorului privat.

Profesorul Radu Gologan lansează un avertisment de o gravitate extremă:

„Este o mare problemă. În 10 ani, un sfert din catedrele de matematică din România nu vor avea profesori. Și în București se întâmplă asta. Tinerii care se duc la Facultatea de Matematică să se facă profesori renunță, o dată din cauza salarizării, și a doua oară din cauza modului în care sunt tratați de către o parte a societății”, dezvăluie președintele SSMR.

Absolvenții facultăților de profil științific posedă o minte antrenată în raționamente și structuri de gândire extrem de complexe. Ei realizează rapid că abilitățile lor sunt extrem de căutate și mult mai bine plătite în corporațiile multinaționale, bănci sau companii IT, unde adaptarea lor este extrem de rapidă [30]. În acest context, catedra școlară devine o opțiune complet neatractivă.

Umilința financiară a debutantului: 4500 de lei net pentru o minte formată în raționamente complexe

Miezul acestei crize fără precedent este, în mod evident, salarizarea derizorie oferită de statul român celor care ar trebui să formeze viitoarele generații de ingineri, programatori sau cercetători. Venitul unui profesor debutant este de-a dreptul jignitor în comparație cu costul vieții din marile orașe.

„Ce oferă catedra unui începător? 4500 de lei în mână. Este clar că preferă să meargă la o corporație. Un profesor cu 30 de ani vechime și cu salariu de merit are 9000 de lei pe lună. Este absolut derizoriu! Iar un director de școală mare – cum este Colegiul Național 'Gheorghe Lazăr' sau 'Sfântul Sava' – are tot în jur de 9000 de lei pe lună, fiindu-i impuse și ore în plus la clasă”, reclamă revoltat profesorul universitar.

Cum ar putea un tânăr strălucit să aleagă un salariu de debut de 4500 de lei net, când o companie de IT îi oferă de la bun început un pachet salarial incomparabil mai mare, fără stresul birocratic și presiunea socială din învățământ [30]? Rezultatul este o selecție inversă periculoasă, în care la catedră riscă să ajungă oameni slab pregătiți sau complet demotivați.

De la respectul interbelic la bullyingul din zilele noastre: Declinul statutului social

Pe lângă colapsul financiar, profesorul român modern se confruntă și cu o degradare profundă a respectului public. Profesorul Radu Gologan își amintește cu nostalgie de perioada în care a fost admis la prestigiosul Colegiu Național „Andrei Șaguna” din Brașov, unde statutul dascălului era unul de neatins.

„Când am ajuns la liceu la Șaguna la Brașov, prima remarcă pe care am făcut-o trecând prin parcul care duce spre liceu a fost o vilă mare cu multe apartamente pe care scria 'Casa Profesorilor', construită în jurul anului 1900. În vremurile alea, a fi profesor la Liceul Românesc din Brașov însemna automat că ești o personalitate. Toată lumea îți scotea pălăria pe stradă. Gândiți-vă cum este acum”, compară amar Gologan.

Astăzi, profesorii sunt adesea victimele bullyingului din partea elevilor și a părinților care, considerându-se experți în educație, vin să conteste notele și să adreseze invective. Presa, la rândul ei, tinde să generalizeze cazurile izolate în care câte un dascăl greșește, creând o imagine publică distorsionată și ostilă întregii bresle.

Moștenirea anilor '90: De ce am ales să finanțăm pensiile speciale în detrimentul viitorului copiilor

Această criză morală și materială nu a apărut din senin. Ea este rezultatul unei lipse crase de viziune politică și a unei strategii dezastruoase de alocare a resurselor publice în ultimii 35 de ani, perioadă în care legea care prevedea alocarea a 6% din PIB pentru educație a fost sistematic ignorată.

„Am pornit prost după '90, pentru că îndreptarea resurselor societății – ceea ce cotizăm noi și taxele pe care le ia statul – s-au direcționat greșit, în alte locuri decât în învățământ. Și așa ne-am trezit cu bani mulți cheltuiți în justiție și în pensiile anumitor categorii și bani puțini în învățământ. N-a existat viziune, a fost multă incompetență și s-a considerat că educația nu produce profit, nu este rentabilă”, explică fără menajamente Radu Gologan.

Tragedia supremă este că decidenții politici au încercat mereu să rezolve crizele bugetare prin tăieri masive tocmai din drepturile profesorilor, transmițând public mesaje jignitoare.

„Am început salvarea țării cu educația, tăind din educație! Iar când vezi o reacție nervoasă a profesorilor, le adresezi invective de genul: 'voi, care stați numai patru ore la școală, vă luați geanta și ați plecat acasă'. Atenție, ăsta nu este un fel de a conduce Ministerul Educației!”, conchide președintele SSMR.