Printre multele dezamăgiri pe care ni le aruncă viața, în top zece se numără cu siguranță descoperirea că Moș Crăciun nu există. În urmă cu câțiva ani aș fi pus-o în top primele cinci, dacă nu chiar pe podium, dar pe măsură ce crești îți dai seama că lista dezamăgirilor este lungă și de aceea durerile copilăriei se estompează, dar asta e altă poveste.
Moș Crăciun nu există. Noi adulții știm asta de ceva vreme, dar copiii, cel puțin cei mai norocoși și mai lipsiți de griji, cred cu adevărat că în noaptea dintre 24 și 25 decembrie se plimbă pe la toate casele din lume un bătrân îmbrăcat în roșu și cu o barbă lungă și albă, adicând daruri la toți copii.
Fără dubiu, a crede în toate acestea este minunat.
A crede în Moș Crăciun a fost una dintre cele mai palpitante experiențe din viața mea. Și, din câte văd în jur, este și astăzi pentru mulți copii. La doi-trei ani, înțeleg și nu înțeleg. Ei știu că vor primi un cadou, dar nu înțeleg pe deplin conceptul. De la patru la șase ani, totuși, e cel mai bine: îl recunosc la televizor, îl văd prin diferitele centre comerciale din oraș pozând.
Pe 25 decembrie, sub brad apare o avalanșă de cadouri aruncate în totală confuzie și printre acestea se numără exact cele solicitate în scrisoare. Incredibil! La acea vârstă ești atât de entuziasmat la descoperirea cadoului încât ultimul lucru care ți-ar trece prin minte este să te întrebi dacă Moș Crăciun există.
Sursa foto: Pexels/ Gustavo Fring
Când îndoielile încep să apară...
Îndoielile încep să apară în medie în jurul vârstei de șapte sau opt ani. Dar sunt doar îndoieli. Poate vreun tovarăș de joacă mai „emancipat”, care la rândul său a aflat despre asta de la vărul său mai mare, începe să-i îngrijoreze pe copiii care cred încă în magia Crăciunului.
Sau o oarecare distragere a atenției părinților care sunt prinși în timp ce vorbesc despre acel dar fără să-și dea seama că destinatarul cadoului îi aude...
Pe scurt, până la vârsta de zece ani aproape toți copiii se trezesc în fața a ceea ce va fi prima mare dezamăgire din viața lor.
Sursa foto: Pexels/ Gustavo Fring
Când afli că Moș Crăciun nu există, în tine se întâmplă două lucruri. Primul este că începi să te îndoiești de tine și de percepțiile tale.
Îți amintești de acea dată când credeai că auzi de fapt zgomotul sacului de cadouri căzând pe terasă. Când ai alergat să vezi, acel sac de iută era chiar acolo și conținea darurile tale! Îți aduci aminte când ai lăsat laptele cu biscuiți sub copac și dimineața paharul era gol și un biscuit rupt!
Al doilea lucru este că începi să te îndoiești de ceilalți. Îți aduci aminte de acea perioadă când în lacrimi, întorcându-te de la grădiniță, i-ai spus mamei tale că un prieten ți-a povestit că fratele lui, care era în clasa a doua, i-a spus că Moș Crăciun este de fapt mama și tata.
Și ți-a luat o jumătate de oră, între suspine și probleme de vorbit, ca să poți povesti mamei acea teribilăîntâmplare. Dar până la urmă mama ta te-a consolat spunând că copilul a greșit și doar o spunea ca să te deranjeze.
Apoi te gândești la colegul tău de clasă care chiar cu o seară înainte ți-a mărturisit că a văzut sania cu reni trecând peste casalui... Și începi să te îndoiești din nou.
Pe scurt, este o catastrofă și nu doar pentru copii. Dar este și prețul de plătit pentru a experimenta magia. Primul obstacol de depășit pentru a începe călătoria lungă care va duce la atingerea maturității.
Sursa foto: Pixabay
Răspunsul este pe cât se poate de simplu: Nu trebuie să îi spui. Nu există un moment pentru asta, dar copilul o să-ți dea semnele necesareprin care te va anunța că este pregătit să pășească în lumea adulților.
Copilul trebuie să fie pregătit să renunțe la noțiunea de Moș Crăciun, iar asta se întâmplă, ca și la adulți, când sunt gata să facă tranziția în altă etapă de viață.
Asta înseamnă că sunt echipați, că la nivel biologic și psihologic pot să proceseze faptul că Moș Crăciun era o metaforă.
Copilul a aflat vestea cea mare. Mai departe e important să menții ritualul și atmosfera de sărbătoare în fiecare an. Așa contracarezi sentimentul de pierdere a copilului, care vine cu pierderea treptată a inocenței și tranziția spre viața de adult.
Trebuie să faci asta ca el să primească noțiunea că lucruri frumoase și magice se petrec în continuare și să nu dezvolte rezistențe față de a deveni un adult. Nu uita că nu de Moș Crăciun se atașează, ci de ritualurile și semnificația pe care el o are pentru copil. De ele își va aminti ca adult.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil