Dragostea se învață? Și cum poate nou-născutul să ne facă pe noi să înțelegem că ne iubește și simte dragostea noastră pentru el?
Fără îndoială că îmbrățișările, contactul fizic, mângâierile și săruturile sunt fundamentale pentru dezvoltarea psihică și emoțională a copilului. Privarea nou-născutului de contactul fizic nu numai că îl face mai stresat, dar compromite și dezvoltarea sănătoasă neurologică și psihologică. Dar nou-născutul înțelege săruturile și semnificația lor?
Cu cât trec mai multe zile și luni, cu atât copilul începe să răspundă la afecțiunea, grija și dăruirea mamei față de el. El îi recunoaște fața, se uită lung la ea, răspunde la privirea ei și apoi zâmbește, o caută și plânge dacă mama lui pleacă, este fericit când se întoarce și revine în câmpul lui vizual, își deschide brațele către să fie îmbrățișat, îi place să adoarmă în brațe, să-i imite gesturile și acțiunile.
În primul rând, presupunerea este destul de simplă: un nou-născut este fericit dacă este iubit. Dragostea mamei și a tatălui se exprimă în fiecare zi cu grija, atenția și timpul care îi sunt dedicate celui mic. Un nou-născut fericit este un copil care se simte în siguranță, care știe că nevoile lui sunt corect interpretate și satisfăcute, care trăiește într-un mediu liniștit în care există o rutină liniștitoare.
Nou-născuții nu trebuie sărutați de străini și niciodată pe gură deoarece nou-născuții nu au un profil imunologic bine dezvoltat și, prin urmare, sunt mai expuși la contractarea bolilor bacteriene și virale. Prin urmare, este o bună practică ca străinii să stea departe de cei mici, dar și părinții și frații și surorile mai mici trebuie să fie atenți și să limiteze accesele de afecțiune și să nu le sărute pe gură sau pe mâini (pe care nou-născuții le pun inevitabil în gură).
Nou- născutul își imită mama și tatăl și în jurul vârstei de 10-11 luni începe să ofere și el săruturi, mai ales dacă și-a văzut părinții sau frații făcând asta.
Prin urmare, în jurul vârstei de 12 luni, copiii învață comportamente afectuoase, cum ar fi sărutările. Inițial este doar o atitudine imitativă, dar când un copil își dă seama că oamenii de care este atașat sunt fericiți atunci își dă seama că le face plăcere și urmărește aceste acțiuni și o va face mai des.
În contactul piele pe piele cu mama, bebelușul își găsește liniștea și pacea pe care le-a avut în pântece. Din acest motiv, a fi strâns în îmbrățișarea unei mame este o formă extraordinară de gratificare, îl liniștește, îl face să se simtă iubit și protejat.
Și de-a lungul timpului, pe la 9 luni, el însuși va cere mângâieli, își va deschide brațele pentru a fi ridicat, va scoate mici chicoteli de bucurie când mama lui va reveni în câmpul vizual, când îi va auzi vocea, el se va linişti dacă este ridicat în braţe. Toate sunt manifestări ale afecțiunii sale pentru noi.
Mai multe studii au investigat efectul pe care sărutările mamei îl au asupra dezvoltării nou-născuților. Cercetările americane, de exemplu, au descoperit că hipocampul (centrul de învățare și memorie al creierului) al copiilor care au primit multă dragoste și afecțiune ca nou-născuți era cu 10% mai mare decât copiii cărora nu li s-a arătat aceeași iubire. Sărutul copilului ajută la construirea mai multor conexiuni neuronale în creier, făcând astfel copilul mai inteligent.
Copiii își folosesc buzele pentru a suge suzeta, laptele, degetul: sunt adevărați experți și pentru ei o atingere pe buze poate spune multe în ceea ce privește emoțiile și sentimentele.
Deci, fără îndoială, un nou-născut care este sărutat înțelege câtă afecțiune este în acest gest și, de asemenea, observă ce fac părinții lui sau ce se întâmplă cu frații săi: îi imită pe oamenii pe care îi iubește și sărutul devine și pentru el o manifestare zilnică de dragoste.
Îmbrățișarea promovează dezvoltarea copiilor și are efecte terapeutice reale asupra ființelor umane. Mai multe studii au arătat că îmbrățișarea și contactul piele pe piele declanșează o cascadă hormonală în organism capabilă să promoveze sentimente de bine. În special, îmbrățișarea promovează producția de oxitocină, hormonul fericirii, care întărește stima de sine, încrederea în sine și reduce anxietatea.
Dar îmbrățișarea este și un puternic calmant natural: de câte ori copiii noștri se tem, au avut un vis urât sau le pare rău. Noi, adulții, din culmile pragmatismului nostru, încercăm imediat să oferim răspunsuri și soluții imediate, aproape întotdeauna concrete.
Dar ne-am dat seama vreodată cât de mult este suficient doar o îmbrățișare? Copiii caută confort și siguranță în brațele noastre și nu contează cuvintele pe care le spunem, ci mai degrabă căldura pe care o transmitem cu dragostea noastră.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil