O zi de 24 de ore nu este suficientă când copiii sunt mici: treburile casnice se adună, la fel și nevoile emoționale ale copiilor. Acesta este motivul pentru care sarcinile ar trebui împărțite în familie.
O zi de 24 de ore nu este suficientă, cel puțin pentru mame. 24 de ore, de fapt, nu sunt suficiente pentru tot ce trebuie făcut atunci când se naște un copil. Odată cu sosirea unui nou copil în familie, treburile de făcut devin nesfârșite.
Chiar dacă mama poate conta pe tatăl, bunica și bunicul să aibă grijă de micuț și să facă toate treburile casnice, o zi de 24 de ore nu este suficientă. O zi din viața unei mame durează mai mult de 24 de ore, atât de mult încât este imposibil de spus când se termină una și începe alta.
Când naște, o mamă realizează că o zi de 24 de ore nu este suficientă. În timpul sarcinii, când nu lucrează, are timp de toate: merge la manichiură, face baie liniștită, își pieptănă părul, se spală pe dinți în liniște deplină, merge la cumpărături, face ordine în camera copilului, scoate hainele din garderobă, se uită la ele și apoi le pune înapoi la locul lor, de parcă ar fi fost un joc...
Dacă aștepți primul tău copil, există multe momente în care să te relaxezi și să te gândești la viitor. Dar când sosește copilul, rutina se schimbă brusc.
Foto: Pavel Danilyuk/ Pexels
Cred că toate proaspetele mămici, chiar și cele mai pregătite, au avut o experiență similară. Oricât am încercat să ne imaginăm cum va fi maternitatea, ne-a luat prin surprindere și am devenit mame bune și bine organizate abia pe parcurs.
Din fericire, natura este înțeleaptă și le-a oferit femeilor, dar și multor bărbați, conștiința, răbdarea, dragostea, altruismul și devotamentul necesare pentru a crește copiii.
În general, bărbații sunt descurajați din a se implica activ în creșterea copiilor lor. Acest lucru se întâmplă în special din cauza mentalităților învechite și a credințelor eronate despre rolurile bărbatului și ale femeii în societate.
Când bebelușii par mici și fragili, tații se tem să nu-i scape sau să-i rănească. Realitatea este însă că și mamele au aceleași temeri, însă ele nu au privilegiul de a avea de ales.
Partenerul de viață, tatăl copilului, are aceeași responsabilitate atunci când vine un copil pe lume ca și mama. Și tatăl poate să legene și tatăl poate să îl schimbe sau, de ce nu, și tatăl poate face curățenie prin casă sau poate pregăti cina atunci când mama este supra-solicitată de micuț.
Foto: Elina Fairytale/ Pexels
Nu putem nega că sunt și mame care doresc să facă totul singure. În acest caz, ne putem limita în a spune că fiecare doarme așa cum își așterne și dacă este vorba de o femeie puternică care să poată face față tuturor solicitărilor zilnice, felicitări!
Dar sunt femei care NU reușesc, care se chinuie și sunt doborâte de responsabilități și pentru care 24 de ore nu sunt suficiente pentru ea. Aceste mame trebuie să învețe să delege din responsabilități. Către cine? Către TATA. El este cel mai apt și mai de bază persoană în a duce la bun sfârșit treburile casnice sau care țin de creșterea și îngrijirea micuțului.
Rețineți: Spiritul de sacrificiu al unei mame nu are limite, dar această rutină, continuată pentru o perioadă lungă de timp, este doar periculoasă și contraproductivă.
Nu te poți aștepta să fii peste tot, să știi să faci orice, să lupți mereu împotriva timpului, decât dacă vrei să devii nervoasă și intratabilă.
Foto: Mart Production/ Pexels
Să nu crezi că știi să faci lucrurile mai bine decât alții: uneori, tocmai acești „ceilalți” te vor uimi, poate pentru sentimentul pe care reușesc să-l stabilească cu copiii sau pentru abilitățile lor în bucătărie. Nu aspira la perfecțiune, nu e din lumea asta. Și învață să ai încredere în ceilalți.
Nu considera niciodată cererea ta de ajutor ca pe o formă de slăbiciune: încearcă să depășești imediat acest mod de a gândi.
Pentru că, în realitate, este exact opusul. Mai ales având în vedere nenumăratele sarcini și responsabilități ale unei proaspete mame, vei înțelege că a face totul singură este imposibil: adevărata slăbiciune, dacă putem vorbi despre asta, este să nu ai o viziune realistă asupra abilităților tale.
Delegarea unor treburi ce țin de casă nu este imposibilă. Ea duce aspecte pozitive ție și oamenilor din jurul tău. Câștigi timp prețios și lași în urmă anxietatea și stresul, în timp ce „delegații” își vor descoperi potențialul ascuns, se vor simți folositori, iar motivația și implicarea lor vor crește.
Ei vor avea șansa de a încerca ceva nou, de a dezvolta o nouă abilitate sau de a aborda o altă sarcină. Și, poate, se vor dovedi a fi la fel de bune și rapide ca tine într-un anumit domeniu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil