În realitate, nu toate crizele de furie sunt la fel. O cercetare științifică ne dezvăluie că există două tipuri foarte distincte, dar foarte specifice, de crize de furie, care sunt declanșate de zonele diferite ale creierului.
Este 8 dimineața, într-o zi de luni aglomerată și, încă o dată, întârzii la școală din cauza copilului de șase ani care refuză să se îmbrace.
„Vreau să port cămașa mea roz cu buline!” se plânge ea.
„Îmi pare rău, draga mea, dar este la spălat. Va trebui să alegi altceva.”
Treci prin această situație în fiecare dimineață. Aceeași provocare, cu haine diferite. Dorești să încurajezi independența ei, așa că o lași să-și aleagă propriile haine – dar, în ultimul timp, devine o luptă continuă pentru putere.
„Dar eu vreau să o port!” strigă ea, trântind piciorul pe podea.
Respiri adânc și observi cum escaladează criza de furie. Ea apucă o mână de haine curate și le aruncă prin cameră, apoi se așează sfidător pe podea, cu fața roșie de furie.
Te întrebi cum să faci față situației. Pe măsură ce propria ta răbdare este pusă la încercare, lupți cu dorința de a răspunde la fel. Ești obosit de aceste episoade și ai vrea doar să pleci, trântind ușa în urma ta. Ea trebuie să înțeleagă că un astfel de comportament nu va fi tolerat.
Dar este comportamentul ei cu adevărat manipulativ? Fiica ta încearcă doar să obțină ceea ce își dorește, poate chiar să evite să meargă la școală?
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
În realitate, nu toate crizele de furie sunt la fel. Cercetarea științifică ne dezvăluie că există două tipuri foarte distincte, dar foarte specifice, de crize de furie, care sunt declanșate de zonele diferite ale creierului.
Putem să privim acest aspect ca pe construirea unei case.
Copilul cu întregul său creier
Nu trebuie să fii expert în arhitectură pentru a înțelege că fiecare casă solidă începe cu o fundație stabilă. Progresul începe de la sol, fiecare etapă construindu-se pe cea anterioară.
La fel, creierul nostru funcționează într-un mod similar, cu două niveluri distincte.
În cartea lui Daniel J. Siegel și Tina Payne Bryson, „The Whole-Brain Child”, ei prezintă ideea că creierul uman, în special cel al unui copil, poate fi comparat cu o casă cu două etaje. Deși ambele părți, atât cea de sus, cât și cea de jos, fac parte din același întreg, ele îndeplinesc funcții foarte diferite.
Această analogie devine relevantă atunci când discutăm despre funcționarea creierului copilului, notează positiveparentingsolutions.com. Asemenea unei case în construcție, partea de jos a creierului său – responsabilă de emoții și decizii – este dezvoltată mai întâi. În schimb, partea de sus a creierului – care gestionează gândirea superioară și controlul impulsurilor – necesită mai mult timp pentru a fi complet dezvoltată.
Când copilul tău are o criză de furie, poți să identifici tipul de criză în funcție de zona creierului pe care o folosește - partea superioară sau cea inferioară. Înțelegerea sursei crizei de furie te va ajuta să gestionezi situația în mod adecvat.
Imaginează-ți...
Ești la mall cu fiul tău de cinci ani.
După o noapte nedormită petrecută îngrijindu-l din cauza unor vise înspăimântătoare, voi doi ați avut o plecare grea în dimineața aceasta. Trebuia să rezolvi câteva lucruri în oraș, așa că l-ai luat pe fugă, nemâncat, și ați plecat.
Vremea era mohorâtă și a început să plouă, ceea ce a aglomerat traficul în întregul oraș. Pentru a evita aglomerația, ai decis să faci o oprire la mall și să aștepți ploaia să se potolească.
Intrați în interior, picurând apă pe podea, simțindu-vă rece până în oase. Apoi îl vedeți - caruselul cu cai. Este preferatul fiului tău.
„Mami, pot să mă sui pe cal? Te rog!”
Ai avut o zi atât de dificilă, așa că decizi să-i faci pe plac cu o plimbare pe cai. Cu toate acestea, când îți scoți portofelul, descoperi că nu ai bani.
„Îmi pare rău, dragul meu”, spui. „Nu am bani. Nu poți să te dai azi.”
Chipul lui se întristează în timp ce își ridică buza de jos.
„Dar vreau să mă dau pe cai”, spune el cu voce scăzută.
„Îmi pare rău, nu pot face nimic.”
Brusc, lacrimile încep să-i curgă pe obrajii lui. Se prăbușește la pământ și își lovește pumnii în podea.
Observi cum oamenii încep să se uite - el nu.
Încerci să-l îmbrățișezi, dar corpul lui devine moale în timp ce plânge și mai tare. Orice încercare de a calma criza de furie pare să fie zadarnică. Rapid, îl ridici și îl duci spre ușă.
Tot ce îți dorești acum este să-l ajuți să se liniștească. Întreaga situație te face să te simți neputincios și empatic.
SURSA FOTO: freepik.com @irinafoto
După o noapte grea cu puțin somn și o dimineață și mai grea fără mâncare, fiul tău s-a lovit de un perete... și a explodat.
Acesta este un exemplu de furie la parter, cunoscută și sub numele de „topire” („meltdown”).
La fel ca o casă, partea inferioară a creierului a fost construită prima. Este acolo încă de la naștere, ajutând la controlul funcțiilor și emoțiilor de bază, cum ar fi reacția de luptă sau fugă, furia și tristețea.
Desigur, creierul de la parter este foarte sensibil la condițiile exterioare. În acest caz, combinația dintre puțin somn din noaptea precedentă și o dimineață agitată, fără mâncare, a făcut ca un „meltdown” să fie nu doar posibil, ci chiar probabil. Faptul că nu a putut să călărească calul a fost pur și simplu scânteia care a declanșat criza de furie.
Acum, imaginează-ți...
Ești la mall cu fiul tău de cinci ani.
După o dimineață relaxată și un mic dejun bogat în clătite, ouă și șuncă, ați plecat la drum pentru a face câteva cumpărături în oraș.
Soarele strălucea, păsările cântau, iar traficul era lejer - toate semnele unei zile perfecte - așa că ai decis să faceți o oprire la mall pentru a vă bucura de prânz la restaurantul preferat al fiului tău.
În timp ce ieșiți din restaurant, el observă caruselul de cai în apropiere. Este preferatul fiului tău.
„Mami, pot să mă dau cu calul? Te rog!”
Fiul tău a fost atât de cuminte astăzi, așa că te gândești că o plimbare cu caruselul ar fi o recompensă potrivită. Cu toate acestea, când îți scoți portofelul, realizezi că este gol.
„Îmi pare rău, dragul meu”, spui. „Nu am bani. Astăzi nu poți să te dai.”
Brusc, fiul tău dulce și civilizat pare să dispară.
„Dar eu vreau să mă dau!” strigă el.
Observi cum oamenii încep să se uite - și el face la fel. Această atenție îi alimentează nevoia de a face o scenă. Se grăbește spre cal, urcă pe el, înfășurându-și brațele strâns în jurul gâtului.
„Nu plec de aici până nu mă dau cu caruselul!” strigă el.
Cu obraji înroșiți de furie, îl ridici de pe cal și începi să-l tragi spre ușă. Corpul lui devine moale și se lasă pe podea. Nu poți decât să stai lângă el, privindu-l cu mirare, neputând înțelege cum s-a schimbat atât de repede.
Ești frustrat, enervat și jenat de comportamentul lui.
A fost cu siguranță o zi perfectă. Fiul tău a dormit bine, a mâncat bine și a avut o atitudine pozitivă.
SURSA FOTO: freepik.com @yanadjana
Acesta este un exemplu de furie la etaj, cunoscută și sub numele de furie manipulativă.
Acest tip de furie este, în general, o strategie de putere utilizată de copii pentru a-și manipula părinții și a obține ceea ce își doresc, în acest caz, o plimbare pe caruselul preferat al fiului tău.
Este acea parte a creierului pe care fiul tău o utilizează pentru gândire și planificare superioară, de unde provine factorul de manipulare. El știa - probabil din experiența anterioară - că o criză de furie publică ar putea să-i aducă ceea ce își dorea și a acționat în consecință.
În mod ironic, aceeași parte a creierului îi controlează capacitatea de a gândi în mod rațional și calm. Dar deoarece este mult mai complexă decât partea de jos, este necesar mult timp pentru a se dezvolta complet. De fapt, creierul de la etaj al fiului tău nu se va maturiza pe deplin până când nu va avea aproximativ 20 de ani!
Acest lucru explică, de asemenea, de ce au loc astfel de crize. Atunci când creierul de la etaj nu funcționează corect, este foarte ușor pentru copil să-și piardă controlul, fiind incapabil să-și regleze emoțiile și să gândească rațional.
Deși există două tipuri de crize de furie la copiii mici, identificarea diferenței poate fi dificilă. Cu toate acestea, cunoașterea distincției este importantă, deoarece fiecare tip necesită un „tratament” diferit.
Deci, cum poți să faci diferența? Ei bine, crezi sau nu, cel mai important factor este reacția ta - nu comportamentul copilului tău.
Asta-i adevărat. Mă refer la modul în care te simți în timpul crizei. Cum te afectează?
Dacă crizele de furie ale copilului tău te fac să te simți neajutorat sau empatic, există șanse mari să fie o criză de furie la parter.
De ce? Pentru că criza este ceva cu care copilul tău nu poate să facă față cu adevărat. El nu intenționează să se comporte urât, dar, fără ajutorul unui creier matur de la etaj, pur și simplu nu își pot controla emoțiile.
Este responsabilitatea ta să-l ajuți să treacă peste aceste mari emoții și să găsească liniștea după furtună. Pe de altă parte, dacă criza de furie te face să te simți frustrat, furios sau iritat, cel mai probabil este o furie de la etaj. Înțelegi că ești manipulat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil