Dacă nu știm cum să le gestionăm, emoțiile negative ne pot împiedica să înfruntăm cu curaj provocările și dificultățile vieții. Dar basmele pot ajuta copiii să învețe despre ele și să le depășească.
Ceea ce vă prezentăm astăzi este o poveste de prietenie și curaj, un basm pentru a învăța să gestionați emoțiile negative.
Basmele sunt un instrument valid pentru a intra în contact cu lumea ta interioară. Poveștile care învață cum să se facă față provocărilor mari, de exemplu, îi permit copilului să învețe să gestioneze ceea ce simte într-un mod sănătos, asertiv și matur.
Într-un regat foarte îndepărtat trăia o prințesă. Părinții ei, care o iubeau foarte mult, erau stăpânii unui castel mare, înconjurat de păduri și munți. Erau tot felul de animale: de la șoricei, la elefanți uriași și toți trăiau fericiți, respectându-se unul pe altul.
Cel mai bun prieten al prințesei era însă un leu mic. Se jucau împreună în fiecare zi. Distracția lor preferată era să-și spună reciproc povești, chiar și cele înfricoșătoare. Povestea care a speriat-o cel mai mult prințesa a fost însă legenda dragonului de smarald. Era un dragon foarte mare și rău, despre care se spunea că îi plăcea să terorizeze oamenii și animalele.
Când leul a început să vorbească despre dragonul de smarald, prințesa s-a înfricoșat și a devenit furioasă. Din cauza fricii l-a certat și l-a insultat pe leu, deoarece știa că o să tremure de frică o bună parte a nopții, zvârcolindu-se și întorcându-se în pat fără a putea să doarmă, din cauza poveștii acestuia. Leul, care era un mare glumeț, s-a distrat de minune speriind-o.
Într-o noapte însă, prințesa s-a înfuriat atât de mult încât a luat o piatră și a aruncat-o în prietenului ei, leul. Micul leu, îndurerat și plângând, a deschis ușa și a plecat. Prințesei i-a părut foarte rău. Nu îndrăznea să le spună părinților ei ce s-a întâmplat, de frică că o vor certa.
Foto: Vitaly Gariev/ Pexels
A doua zi, prințesa s-a dus să bată la ușa leului, dar acesta dispăruse. A fost căutat în fiecare colț, dar degeaba. Timp de trei zile și trei nopți nu s-a mai auzit nimic despre el, în cele din urmă un șoricel a spus că l-a văzut. Leul era prizonier în bârlogul dragonului de smarald.
– Nu mai e nimic de făcut – au spus toți. Prințesa era speriată și confuză. Voia să-și ajute prietenul, dar îi era foarte frică. Tatăl și mama încă nu înțelegeau de ce fiica lor era atât de tristă, iar asta a făcut-o să sufere și mai mult.
În cele din urmă, într-o noapte, prințesa s-a înarmat cu curaj și o sabie și a ieșit să-l caute pe dragon. L-a găsit ascuns într-o peșteră din pădure. De îndată ce l-a văzut, a vrut să se întoarcă: balaurul era mult mai mare decât își imaginase. Dar în acel moment și-a amintit că trebuie să fie curajoasă și s-a apropiat tremurând de reptilă monstruoasă.
– Eliberează-mi prietenul sau te străpung cu sabia mea, dragonule rău! strigă fetița. Dar spre surprinderea lui, a văzut că dragonul rămăsese perplex. Nu el îi răpise prietenul. Micul leu se pierduse în pădure și fusese rănit. Dragonul era cel care îi îngrijea acestuia rănile.
Prințesa a rămas uluită. Simțea că această ființă gigantică spunea adevărul. Și nici măcar nu arăta așa de rău. În acel moment s-a simțit rușinată că l-a judecat greșit pe dragon fără să-l cunoască.
Foto: Olia Danilevich/ Pexels
”Am crezut că toți dragonii sunt răi”, a spus ea. Dragonul a răspuns că în aparențe nu trebuie să avem încredere. Ceea ce contează nu este ceea ce vezi, ci ceea ce ai înăuntru.
Fetița și-a dat seama că judecase dragonul după mărimea lui și dinții lui enormi. Legenda l-a descris ca fiind crud; nimeni nu știa că acesta, totuși, era un dragon la fel de bun ca pâinea și frumusețea lui era toată ascunsă înăuntru.
Trăia singur în pădure pentru că nimeni nu se putea apropia de o ființă atât de enormă și înfricoșătoare. Micul leu hotărâse în schimb să rămâna cu el ca să nu se mai simtă singur și deveniseră buni prieteni. Când prințesa și-a văzut din nou cel mai bun prieten, sănătos și sigur, a alergat să-i ceară iertare.
Micul leu a început să-și adune lucrurile, dar când era pe punctul de a pleca cu prințesa, i-a propus dragonului de smarald să plece împreună cu ei. Era bun și drăguț, merita să aibă prieteni și să fie fericit. Fetița a fost și ea de acord și cei trei au mers fericiți spre regat.
De îndată ce regele și regina au văzut dragonul, s-au speriat foarte tare însă,după ce prințesa a spus toată povestea și, în cele din urmă, i s-a permis să rămână la castel.
După ce a spus adevărul părinților ei, s-a simțit ușoară, de parcă aceștia ar fi eliberat-o de un bolovan enorm. Micuța prințesă a înțeles, așadar, că lucrurile ar fi fost puțin mai ușoare dacă le-ar fi spus imediat părinților ei adevărul.
Cum s-a terminat? Balaurul s-a împrietenit cu toată lumea, oameni și animale. Și i-a învățat pe toată lumea ceva util.
Primul lucru este că trebuie să ne confruntăm problemele cu curaj. Al doilea, că nu ar trebui să judecăm după aparențe. Al treilea, că furia nu aduce decât necazuri și al patrulea, că atunci când ne povestim problemele cuiva, ne simțim mult mai bine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil