Unii copii pot experimenta, în jurul vârstei de 12 ani, o adevărată criză existențială. Potrivit psihologului specializat în relații de familie Jeffrey Bernstein, aceste trăiri fac parte din procesul lor natural de dezvoltare.
„Ce se întâmplă dacă nu am o viață bună? De ce nimeni nu apreciază ce postez? Mă deranjează că toată lumea îi place pe copiii populari. Dacă părinții mei sunt dezamăgiți de mine? Dacă nu voi intra la o facultate bună?”, acestea sunt doar câteva dintre întrebările care le pot trece prin minte copiilor de 12 ani, explică specialistul într-un articol publicat în Psychology Today.
Potrivit lui Bernstein, criza existențială a preadolescenților poate fi comparată, într-o anumită măsură, cu binecunoscuta criză a vârstei mijlocii.
„Deși criza de la 40 de ani este cea mai des asociată cu aceste stări de neliniște și confuzie, copiii de 12 ani pot experimenta emoții similare: se simt copleșiți, anxioși și deconectați de ceea ce îi înconjoară. Nu își cumpără mașini sport și nici nu își schimbă partenerii de viață, dar trăiesc un sentiment de epuizare mentală și resimt presiunea uriașă din jurul lor”, subliniază psihologul.
CITEȘTE ȘI Dovedit științific! 10 obiceiuri ale părinților care reduc stresul copiilor și cresc fericirea lor
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Potrivit psihologului Jeffrey Bernstein, există fenomene specifice care slăbesc echilibrul emoțional al copiilor și explică gândurile lor legate de sensul vieții.
Iată trei dintre cele mai frecvente cauze:
„Preadolescenții și adolescenții își petrec o mare parte din timp pe telefoane, unde văd imagini atent selectate cu colegii lor, prezentându-și viața perfectă. Inevitabil, ajung să se compare și, de cele mai multe ori, se simt inferiori.
Spațiul lor mental, care altădată era dedicat imaginației și jocului, este acum invadat de aceste imagini. Pentru copiii vulnerabili emoțional, este aproape imposibil să scape de supraanaliză și autocritică”, explică psihologul.
Comparația constantă, considerată inevitabilă în societatea actuală, are efecte deosebit de nocive asupra echilibrului emoțional al copiilor.
„Mulți elevi de gimnaziu aud frecvent mesajul: «Note bune pentru o viață bună». Acest îndemn vine nu doar de la părinți, ci și de la rude sau prieteni. În mod firesc, mulți copii simt că sunt în urmă și că nu fac suficient, deși nici măcar nu înțeleg complet ce se așteaptă de la ei”, spune Jeffrey Bernstein.
Copiii ajung să perceapă viața ca fiind dificilă mult mai devreme decât generațiile anterioare. Presiunea de a reuși financiar și social apare prea devreme, generând îngrijorări disproporționate față de vârsta lor.
„Elevii de gimnaziu de astăzi trăiesc într-o realitate digitală, fiind adevărați «nativi digitali». Cu toate acestea, în ciuda impresiei că sunt mereu conectați, ei se simt mai singuri ca niciodată”, subliniază Bernstein.
Tehnologia le permite copiilor să comunice instantaneu și să împărtășească informații în timp real, însă relațiile lor devin superficiale, lipsite de profunzime emoțională.
Ei nu mai au un spațiu sigur, lipsit de judecată, unde să fie cu adevărat ei înșiși. Mulți preadolescenți sunt apreciați pentru maturitatea și simțul responsabilității lor, însă acest lucru le poate amplifica teama de a dezamăgi sau de a eșua în viață.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil